Un gigant tech explorează o idee care mută infrastructura digitală la propriu în afara planetei: centre de date pe orbită. Google este în prim-planul proiectului și a început deja discuții cu SpaceX, într-o colaborare care, deși ambițioasă, rămâne complicată din start.
Un proiect SF devenit plan tehnologic, 80 de sateliți pentru infrastructură AI pe orbită
Inițiativa, denumită „Suncatcher”, a fost formalizată în noiembrie 2025 și începe abia acum să capete contur concret. Conceptul pare desprins dintr-un scenariu SF: o constelație de aproximativ 80 de sateliți care zboară în formație strânsă, la mai puțin de 200 de metri distanță unul de altul, fiecare echipat cu procesoare Google dedicate inteligenței artificiale, notează The Wall Street Journal.
Energia ar urma să vină din panouri solare de mari dimensiuni, amplasate pe o orbită unde lumina soarelui este continuă. În aceste condiții, producția energetică ar putea depăși de până la opt ori randamentul sistemelor de pe Pământ, unde noaptea și condițiile meteo limitează constant funcționarea.
Pe 15 mai 2026, Google a discutat deja cu SpaceX pentru un posibil acord de lansări. Totuși, negocierile sunt sensibile, în condițiile în care cele două companii sunt și competitori direcți în zona inteligenței artificiale și a infrastructurii spațiale, iar SpaceX lucrează inclusiv la propriile concepte de centre de date orbitale.
Provocarea reală, energia continuă și răcirea cipurilor în vidul spațiului
O eventuală colaborare nu este deloc simplă, chiar dacă Google figurează printre investitorii SpaceX. Presiunea timpului este reală: primele două prototipuri sunt planificate pentru 2027, teste care ar putea decide viitorul întregului proiect.
Arhitectura tehnică este la fel de radicală. Fiecare satelit ar urma să integreze rack-uri de Tensor Processing Units, procesoare optimizate pentru machine learning, fără conexiuni fizice între ele sau cu solul. Transferul de date s-ar face prin legături optice laser, cu viteze de până la 10 terabiți pe secundă.
Performanța vine însă la pachet cu provocări majore. Testele au arătat că cipurile TPU V6e pot rezista la radiația spațială, fiind expuse echivalentului a cinci ani de orbită fără defecțiuni permanente, un semnal încurajator pentru ingineri.
Rămâne însă problema centrală, încă nerezolvată: răcirea în vid. Fără atmosferă, disiparea căldurii devine una dintre cele mai dificile ecuații de rezolvat, iar fără o soluție viabilă, proiectul riscă să rămână mai aproape de viziune decât de realitate.
Sursă: stiripesurse.ro
