Sistemul Energetic Național a traversat luni dimineață un interval de vulnerabilitate ridicată, cu producție internă scăzută și importuri masive, în contextul în care ambele unități ale Centralei Nucleare de la Cernavodă sunt indisponibile. Inginerul Gheorghe Florescu, fost cercetător la Institutul de Cercetări Nucleare, susține că situația arată cât de fragil a devenit sistemul energetic românesc în lipsa capacităților stabile de rezervă.
Într-o postare publicată pe LinkedIn, Florescu afirmă că, la ora 05:39, producția internă era de doar 3.084 MW, în timp ce consumul era de 4.859 MW, diferența fiind acoperită prin importuri de 1.775 MW. Date apropiate apar și în monitorizarea publică a sistemului energetic: la ora 05:38, consumul era de 4.871 MW, producția de 3.080 MW, iar soldul de schimb indica un import de 1.791 MW.
„Situație foarte gravă în SEN la ora 05:00: România la limită între funcționare și blackout. Importurile au urcat spre 1.900 MW, iar marja de siguranță a sistemului energetic a devenit extrem de mică”, a scris Gheorghe Florescu.
Ambele reactoare de la Cernavodă, indisponibile
Avertismentul vine în contextul unei suprapuneri nefericite la CNE Cernavodă. Unitatea 2 s-a deconectat automat de la rețea în seara zilei de 4 mai, după apariția unei disfuncționalități la un izolator aferent unui transformator de evacuare putere. Nuclearelectrica a anunțat ulterior că oprirea Unității 2 va fi prelungită, pentru lucrări care includ și înlocuirea transformatorului cu unul de rezervă.
În paralel, Unitatea 1 a intrat în oprirea anuală planificată începând cu 10 mai, cu desincronizarea de la Sistemul Energetic Național programată la ora 11:00, potrivit informațiilor transmise de Nuclearelectrica.
Rezultatul este că România nu mai beneficiază temporar de producția nucleară de la Cernavodă, adică de aproximativ 1.400 MW de energie constantă, potrivit estimării invocate de Gheorghe Florescu. În opinia sa, problema nu este centrala nucleară în sine, ci faptul că sistemul nu mai are suficiente capacități stabile care să preia rapid șocul unor indisponibilități majore.
„Problema de la Cernavodă este una tehnică și de sincronizare extrem de nefericită a opririlor. Repornirile trebuie făcute strict conform procedurilor. Problema reală nu este CNE Cernavodă, ci «vandalizarea» capacităților energetice care asigurau stabilitatea SEN și disponibilități de până la 12.000 MW”, susține fostul cercetător.
Nu sunt semnale privind un risc nuclear
Florescu subliniază că nu există semnale publice privind un risc radiologic și că oprirea automată a Unității 2 trebuie interpretată ca o reacție de protecție a sistemelor centralei. Precizări similare au fost făcute și de Nuclearelectrica după deconectarea Unității 2: compania a transmis că evenimentul s-a produs în condiții de siguranță, iar lucrările de remediere nu au impact asupra securității nucleare, personalului, populației sau mediului.
Potrivit informațiilor publice, defecțiunea se află în partea clasică a centralei, nu în zona nucleară propriu-zisă. Lucrările necesare includ izolarea și demontarea echipamentului defect, instalarea noului transformator și efectuarea testelor tehnice și a calibrărilor înainte de repornire.
„Nu există semnale publice privind risc radiologic, reactorul nu pare să fi avut probleme în zona nucleară propriu-zisă, oprirea automată este reacția corectă de protecție”, a scris inginerul.
„Problema majoră nu este doar lipsa energiei, ci lipsa inerției”
Gheorghe Florescu afirmă că vulnerabilitatea SEN este amplificată de faptul că România se bazează, în anumite intervale, pe importuri mari, în timp ce producția internă este afectată de indisponibilitatea nuclearului, variația hidro, limitările centralelor termice și lipsa producției fotovoltaice în orele de seară sau de noapte.
În analiza sa, când producția internă coboară spre 3.000 MW, iar importurile se apropie de 2.000 MW, sistemul devine mult mai sensibil la incidente. Riscurile invocate țin de rezerva redusă de putere, dependența de interconexiunile externe și capacitatea limitată de răspuns rapid în cazul unei avarii suplimentare.
„Problema majoră nu este doar lipsa energiei, ci lipsa inerției și a rezervelor rapide. Dacă mai cade o centrală mare, dacă apare o problemă pe o linie de 400 kV sau o variație mare de frecvență, sistemul poate intra într-o zonă periculoasă”, avertizează Florescu.
Fostul cercetător susține că serile sunt cele mai dificile pentru SEN, pentru că atunci lipsește producția fotovoltaică, consumul rămâne ridicat, iar absența celor aproximativ 1.400 MW nucleari constanți apasă suplimentar asupra sistemului.
Întrebarea despre capacitățile de rezervă
În finalul postării, Gheorghe Florescu leagă episodul de o problemă mai amplă a politicii energetice: reducerea sau întârzierea capacităților care puteau asigura stabilitate, reglaj și rezervă. El întreabă unde sunt proiecte sau active precum Iernut, Mintia, CHE Vidraru, termocentralele Turceni și Rovinari sau capacitățile de stocare.
În opinia sa, situația de luni dimineață arată „vulnerabilitatea energetică a României”, lipsa capacităților de rezervă, întârzierea investițiilor și dependența excesivă de importuri.
„SEN-ul României traversează un moment extrem de delicat”, afirmă Gheorghe Florescu, care susține că episodul nu trebuie privit doar ca o problemă punctuală produsă de oprirea celor două unități nucleare, ci ca un test de stres pentru un sistem energetic rămas cu prea puține rezerve rapide și stabile.
Sursă: stiripesurse.ro
