Asociația personalului din justiție cere CCR să blocheze noile impozite locale: „Majorări cu efect de confiscare”

Asociația „ROJUST – Asociația personalului din justiție” a inițiat o solicitare către Avocatul Poporului pentru a înștiința Curtea Constituțională a României (CCR) despre neconstituționalitatea unor articole din Codul fiscal. Aceste articole, respectiv art. 456–461, 465 și 466, se referă la valorile stabilite pentru terenuri și clădiri, precum și la coeficientele suplimentare aplicate impozitului rezidențial și nerezidențial. Această cerere urmărește să conteste modificările aduse prin Legea nr. 239/2025, care, conform ROJUST, au dus la „o creștere exagerată a impozitelor și taxelor locale”.

În scrisoarea îndreptată către Avocatul Poporului, ROJUST subliniază că noile reglementări „impun impunerea unui impozit într-un cuantum crescut exponențial, raportat la valori imobile care s-au majorat cu mai mult de 150% comparativ cu anul precedent, aplicând în mod aleatoriu, abuziv, fără criterii obiective, cotele maxime stabilite de Codul fiscal”.

Asociația afirmă că această măsură afectează contribuabilii la nivel național și cere ca dispozițiile contestate să fie analizate „în contextul protecției și respectării drepturilor cetățenilor, așa cum sunt stipulate în Constituția României”.

„Expropriere indirectă” și încălcarea dreptului de proprietate

ROJUST susține că obligația de a plăti sume cu peste cinci ori mai mari decât anul precedent, în condițiile riscului executării silite, „echivalează cu o expropriere indirectă și conduce, de fapt, la o naționalizare efectivă”.

Stabilirea unor valori majorate pentru clădiri și terenuri, care ar genera, în timp, plăți către stat echivalente cu contravaloarea construcției, ar constitui „o formă indirectă de expropriere forțată, fără o cauză justă”.

Asociația invocă încălcarea articolelor 44 și 136 din Constituție, care se referă la protecția proprietății private, dar și articolul 1 alineatul (5), ce stipulează principiul securității juridice. „Contribuabilul trebuie să poată anticipa, într-o măsură rezonabilă, amploarea obligațiilor sale fiscale. Or, creșterea drastică a valorii proprietăților și, implicit, a impozitului aferent, contravin acestui principiu”, se menționează în document.

Conform expunerii de motive, majorarea cu peste 150% a valorii impozabile depășește scopul unei taxe locale și „devine o sancțiune mascată, având caracter neproporțional, cu efect de confiscare”.

Discriminare între contribuabili și marjă discreționară pentru consiliile locale

Un alt argument adus în discuție se referă la absența unor criterii obiective la nivel național pentru stabilirea cotelor de impozitare între limitele prevăzute de Codul fiscal, adică 0,08%–0,2% pentru clădiri rezidențiale și 0,2%–1,3% pentru cele nerezidențiale. ROJUST consideră că „textul nu oferă parametri obiectivi, transparenți și uniformi la nivel național pentru exercitarea competenței consiliului local”, facilitând astfel tratamente diferite și putând genera discriminare.

Asociația subliniază că două persoane aflate în circumstanțe similare pot fi supuse unor regimuri fiscale radical diferite, în funcție de localitatea imobilului, diferența derivând „exclusiv din alegerile discreționare ale unei autorități locale”.

Se semnalează astfel încălcarea articolului 16 din Constituție, ce garantează egalitatea în fața legii, și a articolului 56 alineatul (2), care consacră principiul echității sarcinilor fiscale.

Mai mult, aplicarea cotei maxime de 1,3% pentru clădirile nerezidențiale, fără a analiza situația materială a contribuabililor și fără un studiu de impact, ar reprezenta o presiune fiscală nejustificată, susceptibilă de a genera blocaje economice la nivel local.

Impozitare integrală pentru utilizare parțială și pentru bunuri înstrăinate

ROJUST contestă reglementările care stabilesc că impozitul pe clădiri trebuie plătit în totalitate de către persoana care deține proprietatea la 31 decembrie a anului anterior. Asociația argumentează că proprietarii care utilizează imobilul în scop economic doar o parte din an sunt obligați să achite un impozit majorat pentru întregul an, ceea ce înseamnă că „legea tratează identic două situații vizibil diferite”.

De asemenea, în cazul în care imobilul este înstrăinat în cursul anului fiscal, impozitul rămâne datorat integral, deși dreptul de proprietate nu mai există pentru restul anului. „Sarcina fiscală nu este stabilită în raport cu durata efectivă a dreptului de proprietate”, se precizează în document, această situație fiind calificată drept „o formă indirectă de expropriere forțată”.

Asociația citează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, menționând cazurile Immobiliare Saffi contra Italiei și N.K.M. contra Ungariei, subliniind că, deși statele au o marjă de apreciere în materie fiscală, taxele nu trebuie să devină o „sarcină excesivă” și să disruptă „justul echilibru” între interesul general și protecția dreptului de proprietate.