Un nou studiu întărește ipoteza legăturii dintre virusul Epstein-Barr și scleroza multiplă

Legătura dintre virusul Epstein-Barr și scleroza multiplă

Virusul Epstein-Barr, responsabil pentru mononucleoză, declanșează o reacție a sistemului imunitar care poate afecta creierul și contribuie la apariția sclerozei multiple (SM), conform unei cercetări recente a Institutului Karolinska din Suedia, raportează agenția EFE.

Cercetări anterioare și actuale

Ipoteza conform căreia virusul Epstein-Barr (EBV) este un factor de risc pentru scleroza multiplă a fost examinată timp de mulți ani de diferite echipe de cercetare. O nouă lucrare, publicată în revista Cell, oferă date suplimentare care întăresc legătura dintre cele două afecțiuni, potrivit Agerpres.

Incidența sclerozei multiple

Aproximativ trei milioane de persoane la nivel global suferă de scleroză multiplă, o boală autoimună inflamatorie cronică, incurabilă. Aceasta se produce atunci când sistemul imunitar atacă sistemul nervos central, afectând neuronii și măduva spinării.

Mononucleoza infecțioasă și rolul său

Este bine cunoscut că toți pacienții care dezvoltă scleroză multiplă au avut antecedente de mononucleoză infecțioasă, adesea numită „boala sărutului”. Această afecțiune este provocată de un virus care infectează, în general, tinerii, manifestându-se frecvent fără simptome. Totuși, modul în care acest virus contribuie la declanșarea sclerozei multiple rămâne într-o mare măsură neclar.

Mecanismul de reacție al sistemului imunitar

Noul studiu evidențiază faptul că, în timpul combaterii virusului Epstein-Barr, anumite celule T, care în mod normal atacă virusul, pot reacționa și împotriva unei proteine cerebrale apelate anoctamina-2 (ANO2).

Mimetismul molecular

Acest fenomen, denumit mimetism molecular, se referă la confuzia celulelor imunitare, care confundă proteinele proprii ale organismului cu cele ale virusului. Echipa de cercetare a descoperit, de asemenea, că aceste celule T reactive sunt mult mai numeroase la pacienții cu scleroză multiplă în comparație cu persoanele sănătoase.

Rezultatele studiului

Olivia Thomas, autoarea principală a studiului, din cadrul Departamentului de Neuroștiință Clinică al Institutului Karolinska, explică: „Rezultatele noastre oferă dovezi asupra mecanismului prin care răspunsurile imunitare față de virus pot afecta direct creierul în scleroza multiplă. Este o patologie neurologică complexă, iar mecanismele moleculare pot varia între pacienți”.

Analiza probelor de sânge

Studiul se bazează pe cercetări anterioare care sugerează că anticorpii induși greșit de infecția cu virusul Epstein-Barr sunt implicați în dezvoltarea sclerozei multiple. În acest sens, cercetătorii au analizat probele de sânge ale unor persoane afectate de această afecțiune, comparându-le cu cele ale indivizilor sănătoși.

Celulele T izolate

Cercetătorii au reușit să izoleze celule T ce reacționează atât la proteina EBNA1 a virusului, cât și la proteina ANO2 în cazul pacienților cu scleroză multiplă. De asemenea, experimentele efectuate pe șoareci au demonstrat că aceste celule pot intensifica simptomele similare celor ce apar în scleroza multiplă și pot cauza leziuni cerebrale.

Explicația diversității răspunsului imun

Conform autorilor studiului, aceste descoperiri ajută la înțelegerea motivelor pentru care unii indivizi dezvoltă scleroză multiplă în urma unei infecții cu Epstein-Barr, în timp ce alții nu.

Riscurile și prevenția

În prezent, nu există o cale sigură de a preveni sau trata eficient infecția provocată de virusul Epstein-Barr. Cu toate acestea, cercetătorii consideră că un vaccin împotriva acestui virus sau utilizarea medicamentelor antivirale specifice ar putea contribui la prevenirea sau ameliorarea sclerozei multiple.

Potențialul tratamentelor viitoare

Această descoperire „deschide oportunități pentru noi tratamente care vizează aceste celule imunitare reactive”. De asemenea, în prezent, se află în desfășurare studii clinice pentru mai multe vaccinuri împotriva virusului Epstein-Barr și medicamente antivirale. Rezultatele acestei cercetări ar putea avea o importanță semnificativă pentru viitoarele eforturi de prevenire și tratament, consideră Tomas Olsson, unul dintre coordonatorii studiului.