Singurătatea nu e doar o stare apăsătoare, ci și un factor care poate lăsa urme în felul în care funcționează memoria, mai ales la vârste înaintate.
Un studiu european de anvergură, desfășurat pe parcursul a șapte ani și pe un eșantion de peste 10.000 de persoane, vine însă cu o nuanță importantă: deși oamenii singuri pornesc cu un dezavantaj, memoria lor nu se degradează mai rapid decât a celor mai conectați social.
Cercetarea, publicată în revista Aging & Mental Health, a analizat date din cadrul proiectului SHARE, care urmărește sănătatea și îmbătrânirea populației europene. Au fost incluși 10.217 participanți, cu vârste între 65 și 94 de ani, din 12 țări, potrivit SciTechDaily.
Un start mai slab, nu un declin mai rapid
Participanții care au declarat că se simt singuri au obținut, încă de la început, scoruri mai mici la testele de memorie. Practic, porneau cursa cu un handicap. Surpriza vine însă din evoluție: ritmul de scădere a memoriei a fost, în linii mari, același pentru toți, indiferent de nivelul de singurătate.
Autorul principal, cercetătorul Luis Carlos Venegas-Sanabria, spune că acest rezultat a fost neașteptat. Indică, mai degrabă, că singurătatea influențează „linia de start” a memoriei, nu neapărat viteza cu care aceasta se deteriorează.
O problemă de sănătate publică, dincolo de emoții
Singurătatea este tot mai des tratată ca o problemă de sănătate publică, cu efecte în lanț asupra sănătății mintale, fizice și chiar asupra speranței de viață. Deși este frecvent asociată cu riscul de demență, studiile anterioare au avut concluzii împărțite.
Acest nou demers aduce o perspectivă mai fină: izolarea socială nu pare să accelereze direct declinul cognitiv, dar rămâne legată de performanțe mai slabe ale creierului.
Cine sunt cei mai afectați
Datele arată că nivelurile cele mai ridicate de singurătate au fost raportate în Europa de Sud, urmată de Europa de Est și de Nord. Doar 8% dintre participanți s-au încadrat în categoria cu singurătate ridicată, însă acest grup avea trăsături comune: vârstă mai înaintată, predominanța femeilor și o stare de sănătate mai fragilă.
În același timp, aceste persoane prezentau mai frecvent depresie, hipertensiune sau diabet, factori care pot influența, la rândul lor, funcția cognitivă.
Cum a fost testată memoria
Cercetătorii au folosit teste simple, dar relevante. Participanții trebuiau să memoreze și să redea o listă de 10 cuvinte, atât imediat, cât și după un interval de timp. În paralel, nivelul de singurătate a fost evaluat prin întrebări directe despre sentimentul de izolare, lipsa companiei și excluziune socială.
Specialiștii spun că rezultatele ar putea schimba abordarea în evaluarea vârstnicilor. Screening-ul pentru singurătate ar putea deveni o piesă din puzzle-ul analizelor cognitive.
Ideea e simplă, dar cu bătaie lungă: dacă identifici la timp izolarea, poți interveni nu doar social, ci și preventiv, în sprijinul sănătății creierului.
Limite și nuanțe
Cercetătorii atrag atenția că studiul a tratat singurătatea ca pe o stare fixă, deși, în realitate, aceasta fluctuează în funcție de contextul de viață. Cu alte cuvinte, povestea nu e bătută în cuie, iar dinamica relațiilor sociale ar putea schimba rezultatele.
Pe scurt, singurătatea nu „accelerează” uitarea, dar o poate face mai vizibilă încă de la început. Iar într-o Europă care îmbătrânește rapid, asta nu mai e doar o observație de laborator, ci un semnal care merită ascultat.
Sursă: stiripesurse.ro
