Suedia a declarat exploatarea metalelor critice și a pământurilor rare drept interes de securitate națională, într-o încercare de a reduce dependența Europei de China. În centrul strategiei se află Per Geijer, zăcământul din apropierea orașului Kiruna care conține aproximativ 2,2 milioane de tone de oxizi de pământuri rare. Dacă proiectul ajunge la capacitate maximă, ar putea acoperi aproape 18% din necesarul european.
De ce a devenit mineritul problemă de securitate
Guvernul suedez a făcut anunțul pe 23 iulie, argumentând că dependența industriei europene de China reprezintă un risc sistemic.
Pământurile rare sunt necesare pentru fabricarea magneților permanenți utilizați în automobile electrice, turbine eoliene, telefoane, lasere, radare și echipamente militare. China domină atât extracția, cât mai ales rafinarea și procesarea acestor elemente.
Restricțiile impuse de Beijing asupra exporturilor au arătat că materiile prime pot deveni instrumente de presiune geopolitică. Suedia vrea acum să accelereze autorizarea minelor, să atragă investiții și analizează chiar înființarea unei companii de investiții deținute de stat, potrivit Reuters.
Ce se află în zăcământul Per Geijer
Per Geijer este situat lângă mina de fier Kiruna, exploatată de compania de stat LKAB. Cele mai recente estimări indică aproximativ 1,3 miliarde de tone de resurse minerale, în care se află 2,2 milioane de tone de oxizi de pământuri rare.
Este vorba despre resurse estimate „in situ”, adică aflate în zăcământ. Cifra nu reprezintă automat cantitatea care va putea fi extrasă și comercializată.
LKAB descrie Per Geijer drept unul dintre cele mai mari zăcăminte europene cunoscute de pământuri rare. Proiectul a primit statut strategic din partea Comisiei Europene, în cadrul legislației privind materiile prime critice, potrivit companiei suedeze.
Ar putea acoperi 18% din necesarul Europei
LKAB estimează că, pe termen lung și la exploatarea integrală a potențialului Per Geijer, producția ar putea acoperi aproximativ 18% din cererea europeană de pământuri rare.
Compania construiește la Luleå o instalație de procesare în valoare de aproximativ 800 de milioane de coroane suedeze. În prima etapă, aceasta va folosi deșeuri provenite de la mina Malmberget pentru a produce concentrat de pământuri rare, acid fosforic și ghips.
Producția comercială este estimată pentru sfârșitul anului 2029 sau începutul lui 2030. Exploatarea zăcământului Per Geijer ar putea necesita însă încă un deceniu și depinde de obținerea autorizațiilor de mediu și a celorlalte aprobări, arată Reuters.
Prin urmare, zăcământul nu va înlocui rapid importurile din China. Poate deveni însă o componentă importantă a unei viitoare industrii europene integrate.
„Pământurile rare” nu sunt, de fapt, atât de rare
Denumirea poate induce în eroare. Cele 17 elemente din această categorie nu sunt neapărat foarte rare în scoarța terestră. Dificultatea constă în găsirea lor în concentrații suficient de mari pentru ca extracția să fie rentabilă.
Separarea elementelor este complicată deoarece au proprietăți chimice asemănătoare. Procesarea poate necesita substanțe toxice, iar în aceleași zăcăminte se găsesc uneori elemente radioactive.
De aceea, existența resursei nu este suficientă. Europa are nevoie și de instalații de separare, rafinare, producție a magneților și reciclare.
Suedia încearcă să schimbe și modul în care sunt făcuți magneții
O echipă condusă de profesorul Martin Sahlberg, de la Universitatea Uppsala, cercetează o abordare diferită. În loc să purifice complet fiecare element pentru a reproduce rețetele folosite în prezent, oamenii de știință încearcă să creeze magneți adaptați compoziției reale a zăcămintelor suedeze.
Sahlberg compară metoda cu întrebarea „Ce ai în frigider?”. Cercetătorii inventariază toate elementele disponibile și încearcă să construiască „rețete” de magneți folosind amestecul existent.
O asemenea strategie ar putea reduce cantitatea de substanțe chimice, consumul de energie și impactul de mediu al procesării, explică Universitatea Uppsala.
Planul Europei de a nu mai depinde de un singur furnizor
Prin Critical Raw Materials Act, Uniunea Europeană și-a stabilit pentru 2030 obiectivul de a extrage intern cel puțin 10% din necesarul anual de materii prime strategice, de a procesa 40% și de a recicla 25%.
În același timp, cel mult 65% din necesarul anual al unei materii prime strategice ar trebui să provină dintr-o singură țară terță, potrivit Comisiei Europene.
Per Geijer a fost inclus în lista proiectelor strategice europene alături de inițiative din mai multe state. România apare în aceeași listă cu proiectele Rovina pentru cupru, SALROM Baia de Fier pentru grafit și Verde Magnesium, conform deciziei Comisiei Europene.
Prețul nevăzut al „independenței verzi”
Accelerarea mineritului provoacă însă un conflict major cu populația indigenă Sami. Crescătorii de reni susțin că extinderea exploatărilor ar putea bloca rutele tradiționale de migrație și le-ar distruge modul de viață.
Un raport al Stockholm Environment Institute a avertizat că proiectul Per Geijer ar putea încălca drepturile comunităților Sami, iar acestea au anunțat că sunt pregătite să se opună în instanță, potrivit Reuters.
Europa se confruntă astfel cu o dilemă dificilă: tehnologiile verzi și securitatea militară au nevoie de materii prime, dar extragerea acestora produce propriile costuri sociale și ecologice.
Zăcământul suedez nu va distruge peste noapte monopolul Chinei. El ar putea însă oferi Europei ceea ce îi lipsește în prezent: o alternativă internă, controlată politic, integrată industrial și suficient de mare pentru a schimba raportul de forțe.
Sursă: stiripesurse.ro
