Agenția Națională de Administrare Fiscală începe, din 27 iulie, să emită decizii de impunere din oficiu pentru persoanele fizice care nu au declarat toate veniturile realizate în 2021. În vizor intră atât contribuabilii care nu au depus Declarația unică, cât și cei în cazul cărora Fiscul a descoperit venituri suplimentare sau erori în formularele transmise.
Aceasta ar fi numai prima etapă a unei campanii mult mai ample. Potrivit informațiilor obținute de Profit.ro, până la sfârșitul lunii octombrie ANAF ar urma să verifice succesiv veniturile din perioada 2021-2024 și să emită un număr de ordinul sutelor de mii de decizii. O parte importantă a datelor provin de la autoritățile fiscale din alte state, ceea ce îi poate pune într-o situație dificilă inclusiv pe românii plecați la muncă în străinătate care nu și-au clarificat rezidența fiscală.
Ce a anunțat oficial ANAF și cât de mare poate deveni campania
Un anunț oficial al Administrației Județene a Finanțelor Publice confirmă că, începând cu 27 iulie 2026, vor fi emise decizii de impunere din oficiu pentru veniturile persoanelor fizice aferente anului 2021.
Sunt vizate persoanele care nu au depus Declarația unică – formularul D212 –, dar și contribuabilii pentru care ANAF a identificat noi surse de impunere sau erori în declarațiile transmise.
Fiscul precizează că persoanele selectate au fost notificate anterior prin Spațiul Privat Virtual sau prin poștă și le recomandă să își verifice mesajele și documentele primite.
Informația privind extinderea verificărilor la anii 2022, 2023 și 2024 și posibila emitere a sute de mii de decizii până la sfârșitul lunii octombrie, potivit Profit.ro, nu dintr-un comunicat național în care ANAF să fi publicat un calendar și un număr exact de contribuabili.
Campania începe cu anul 2021, pentru care Declarația unică trebuia depusă, în mod obișnuit, până la 25 mai 2022. Pentru veniturile din 2025, Fiscul nu ar avea încă toate informațiile externe necesare declanșării unei operațiuni similare.
Cine poate primi o decizie de impunere din oficiu
Măsura nu îi vizează numai pe românii care au încasat bani din străinătate. Pot intra în procedură persoanele care au realizat venituri pentru care exista obligația declarării, dar nu au transmis formularul D212 sau au omis anumite surse.
Este vorba, în funcție de situația fiecărui contribuabil, despre venituri din activități independente și profesii liberale, chirii, drepturi de autor, dividende și dobânzi din străinătate, operațiuni cu titluri de valoare, activități agricole, premii, jocuri de noroc, tranzacții cu monede virtuale sau alte surse impozabile.
În cazul veniturilor din străinătate, ANAF poate avea informații și despre închirierile realizate prin platforme precum Airbnb sau Booking, investiții, remunerații, pensii ori activități economice desfășurate în alte state.
Existența unui venit identificat în bazele de date nu înseamnă însă automat că persoana datorează bani în România. Contează natura venitului, statul de rezidență fiscală, locul în care a fost plătit impozitul și convenția pentru evitarea dublei impuneri aplicabilă.
ANAF poate calcula singură venitul și taxele datorate
Atunci când contribuabilul nu depune declarația, ANAF poate estima baza de impozitare folosind datele pe care le are deja.
Procedura oficială permite Fiscului să utilizeze declarațiile din anii anteriori, informațiile primite de la terți, contractele de închiriere, datele transmise de alte instituții și informațiile obținute de la autoritățile fiscale străine. Pot fi folosite și date despre persoane care desfășoară activități în condiții similare.
Lista întocmită de ANAF poate conține numele contribuabilului, CNP-ul sau numărul de identificare fiscală, categoria venitului, țara în care acesta a fost obținut și anul vizat.
Pe baza informațiilor disponibile, Fiscul estimează venitul și emite formularul 256 – „Decizie de impunere din oficiu a veniturilor persoanelor fizice”. Calculul făcut de ANAF poate fi diferit de situația reală, mai ales atunci când instituția primește doar valoarea brută a încasărilor și nu are date despre cheltuieli, pierderi, impozite plătite sau natura exactă a banilor.
Tocmai de aceea, contribuabilul trebuie să clarifice situația și să depună declarația corectă, însoțită, când este necesar, de documentele justificative.
Un transfer bancar din străinătate nu înseamnă automat venit impozabil
Simplul fapt că o persoană a primit bani într-un cont din România nu înseamnă automat că suma reprezintă un venit pentru care trebuie plătit impozit.
Transferurile între conturile proprii, împrumuturile, rambursările de datorii și sumele primite de la rude pot avea un caracter neimpozabil. ANAF a precizat anterior că transferurile dintre rude se pot încadra în categoria donațiilor, darurilor sau datoriilor și pot reprezenta surse neimpozabile.
Contribuabilul trebuie însă să poată demonstra proveniența și natura banilor. Extrasele bancare, contractele de împrumut, actele de donație, explicațiile înscrise în ordinul de plată și documentele care arată traseul sumelor pot deveni esențiale.
În schimb, dacă banii reprezintă plata unor servicii, chirii, investiții, activități comerciale sau alte venituri impozabile, existența unui transfer internațional nu înlătură obligația declarării.
Prin urmare, formularea „ai primit bani din străinătate, plătești impozit” este incorectă. ANAF verifică sursa și natura sumelor, nu simpla lor intrare într-un cont românesc.
De unde are Fiscul informații despre veniturile obținute în alte țări
Legislația permite ANAF să folosească datele primite prin schimbul de informații cu administrațiile fiscale din străinătate. Procedura de impunere din oficiu menționează expres această sursă de date.
Potrivit informațiilor publicate de Profit.ro, ANAF ar fi primit volume mari de informații de la alte state membre ale Uniunii Europene, printre care Spania. Datele pot indica identitatea persoanei, valoarea venitului, anul fiscal și, în anumite situații, categoria în care a fost încadrată suma.
Digitalizarea administrațiilor fiscale și raportările realizate de instituțiile financiare și platformele online fac ca veniturile obținute peste graniță să fie mult mai ușor de identificat decât în urmă cu câțiva ani.
Informațiile primite nu sunt însă întotdeauna complete. ANAF poate vedea o sumă raportată într-un alt stat fără să cunoască imediat dacă persoana a plătit deja impozit acolo, dacă era rezident fiscal în țara respectivă sau dacă beneficiază de scutire ori credit fiscal.
Românii din diaspora pot apărea în evidențe chiar dacă au plătit taxele în străinătate
Unul dintre cele mai sensibile efecte ale campaniei îi privește pe românii care s-au mutat în alte state, au lucrat și au plătit taxe acolo, dar nu și-au clarificat rezidența fiscală în România.
Persoanele care pleacă din România pentru perioade care depășesc în total 183 de zile într-un interval de 12 luni trebuie să depună formularul Z017 – „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”. Potrivit instrucțiunilor ANAF, formularul ar trebui înregistrat cu 30 de zile înaintea plecării.
Nedepunerea chestionarului nu înseamnă automat că toate veniturile sunt impozabile în România, dar poate complica stabilirea situației fiscale și poate face ca persoana să apară în continuare în evidențele ANAF drept rezident român.
Rezidența fiscală se stabilește și în funcție de locuința permanentă, centrul intereselor vitale, durata prezenței și prevederile convenției dintre România și statul respectiv.
Convențiile pentru evitarea dublei impuneri au prioritate dacă persoana prezintă certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea străină. În funcție de convenție, impozitul plătit în celălalt stat poate fi recunoscut prin metoda creditului fiscal sau venitul poate fi scutit în România.
ANAF precizează că plata impozitului în străinătate trebuie demonstrată prin documente emise de autoritatea fiscală, de plătitorul venitului sau prin declarația fiscală depusă în statul respectiv. Creditul fiscal nu poate depăși impozitul care ar fi fost datorat pentru acel venit în România.
Ce se întâmplă înainte și după emiterea deciziei
ANAF nu poate stabili taxele din oficiu fără o notificare prealabilă. Potrivit procedurii, trebuie să treacă cel puțin 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind nedepunerea declarației.
Dacă persoana depune Declarația unică înainte de emiterea deciziei, procedura de impunere din oficiu este oprită.
Chiar și după primirea deciziei, contribuabilul mai are la dispoziție 60 de zile pentru a depune declarația aferentă obligațiilor estimate de ANAF. În această situație, decizia emisă din oficiu este anulată la data depunerii formularului.
Anularea deciziei estimate de ANAF nu înseamnă însă dispariția taxelor. Obligațiile fiscale vor fi recalculate pe baza veniturilor declarate de contribuabil, iar pentru sumele neachitate la termen pot apărea dobânzi și penalități.
Dacă declarația nu este depusă în cele 60 de zile, sumele stabilite din oficiu rămân în evidența fiscală. Separat, contribuabilul care consideră că decizia este nelegală sau greșită o poate contesta la organul fiscal emitent în termen de 45 de zile de la comunicare.
Persoanele care au obținut venituri în 2021 trebuie să verifice atât Spațiul Privat Virtual, cât și corespondența primită prin poștă. O notificare ignorată poate fi urmată de o decizie calculată pe baza informațiilor deținute unilateral de ANAF.
Cei care au lucrat în străinătate trebuie să pregătească certificatul de rezidență fiscală, documentele privind venitul și dovada impozitelor achitate în celălalt stat. Pentru chirii, investiții, activități independente sau tranzacții online sunt necesare contractele, rapoartele platformelor și extrasele de cont.
Sursă: stiripesurse.ro
