Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că interdicția de difuzare a conținutului produs de entități media ruse sancționate de UE, precum RT – Russia Today, se aplică nu doar televiziunilor, companiilor media sau platformelor comerciale, ci și persoanelor fizice care administrează site-uri și publică asemenea materiale. Decizia are implicații importante pentru bloggeri, administratori de site-uri și persoane care distribuie public, online, conținut provenit de la surse aflate pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene.
Hotărârea a fost pronunțată pe 2 iulie 2026, în cauza C-67/25, într-un dosar trimis la Luxemburg de o instanță germană, Landgericht Saarbrücken. CJUE a fost chemată să lămurească dacă o persoană fizică poate fi considerată „operator” în sensul Regulamentului UE nr. 833/2014, chiar dacă nu desfășoară o activitate comercială clasică și obține bani doar din donații voluntare.
Dosarul din Germania: videoclipuri RT publicate pe un blog
Cazul a pornit de la o anchetă penală deschisă în Germania împotriva a trei persoane fizice, identificate în hotărâre cu inițialele R, N și K.
Potrivit documentului CJUE, acestea sunt suspectate că ar fi participat la o asociere infracțională după ce, în anul 2023, ar fi difuzat de patru ori, prin blogul „Live-Ticker”, disponibil pe site-ul www.traugott-ickeroth.com, videoclipuri ale canalului RT Germany.
RT – Russia Today Germany se află pe lista entităților media vizate de interdicția europeană de difuzare, în contextul sancțiunilor adoptate după agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.
Site-ul era accesibil gratuit. Utilizatorii nu trebuiau să plătească abonament, nu existau venituri din publicitate menționate în cauză, iar finanțarea se făcea prin apeluri la donații. Totuși, ancheta germană a arătat că, între 1 aprilie 2022 și 3 august 2023, R și N au primit în conturi donații în valoare totală de 60.038,65 euro.
Întrebarea esențială: cine este „operator”?
Problema juridică a fost una aparent tehnică, dar cu efecte practice majore: ce înseamnă „operator” în regulamentul european?
Articolul 2f alineatul (1) din Regulamentul nr. 833/2014 interzice operatorilor să difuzeze, să permită, să faciliteze sau să contribuie în orice mod la difuzarea conținutului produs de entitățile aflate pe lista de sancțiuni. Textul se referă la mai multe mijloace de transmitere: cablu, satelit, IPTV, furnizori de internet, platforme video online sau aplicații.
Instanța germană a vrut să știe dacă această noțiune îi include și pe cei care administrează un site personal sau un blog, fără să aibă o afacere media propriu-zisă, dar care primesc donații de la public.
CJUE: nu contează dacă activitatea este comercială sau nu
Răspunsul Curții a fost clar: da, o persoană fizică poate fi „operator”.
CJUE a arătat că regulamentul nu definește termenul „operator” și nici nu trimite la legislațiile naționale ale statelor membre. Prin urmare, noțiunea trebuie interpretată potrivit sensului obișnuit al cuvântului, ținând cont de contextul juridic și de scopul sancțiunilor.
În domeniul comunicării și al difuzării de conținut digital, „operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică responsabilă, direct sau indirect, de punerea la dispoziția publicului ori transmiterea unui conținut.
Un argument important al Curții este că regulamentul vorbește despre „operator”, nu despre „operator economic”. Dacă legiuitorul european ar fi vrut să limiteze interdicția doar la firme, companii sau persoane care desfășoară activități economice, ar fi spus acest lucru explicit.
Prin urmare, faptul că site-ul era gratuit, că nu avea abonamente și că nu funcționa ca o afacere media clasică nu îl scoate din zona interdicției.
Donațiile nu exclud aplicarea sancțiunilor
CJUE a mers mai departe și a precizat că finanțarea prin donații voluntare nu schimbă concluzia.
Curtea a stabilit că noțiunea de „operator” include și persoana fizică ce administrează un site finanțat exclusiv din donații sau daruri. Mai mult, judecătorii europeni au atras atenția că finanțarea prin contribuții voluntare poate face mai dificilă urmărirea originii banilor și poate crește riscul ca anumite interese străine să influențeze indirect conținutul difuzat.
Cu alte cuvinte, nu doar veniturile comerciale pot fi relevante. Un site fără publicitate și fără abonamente poate totuși să intre în sfera interdicției dacă publică materiale provenite de la o entitate media aflată pe lista UE.
FAQ-urile Comisiei Europene, respinse ca argument decisiv
În dosar a fost invocat și un document de tip FAQ al Comisiei Europene, potrivit căruia interdicția s-ar aplica persoanelor, entităților sau organismelor care desfășoară activitate comercială ori profesională.
CJUE a spus însă că aceste FAQ-uri sunt doar documente de lucru ale serviciilor Comisiei, fără forță juridică obligatorie. Ele pot oferi orientări practice, dar nu pot modifica regulamentul european.
Curtea a considerat că documentul Comisiei introducea o condiție care nu există în textul regulamentului: aceea ca activitatea să fie comercială sau profesională. O asemenea condiție ar restrânge nejustificat domeniul de aplicare al interdicției.
Nu contează dacă materialul este fals sau adevărat
Unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârii este că interdicția nu depinde de verificarea punctuală a fiecărui material.
CJUE nu spune că trebuie analizat, pentru fiecare videoclip sau articol, dacă informația publicată este adevărată sau falsă. Interdicția vizează conținutul provenit de la entitățile listate, nu doar conținutul dovedit ca fiind fals.
Regulamentul european nu funcționează ca o lege clasică împotriva dezinformării, unde autoritatea trebuie să demonstreze că o afirmație concretă este falsă. Măsura este una de sancțiuni internaționale și se bazează pe statutul sursei: dacă entitatea se află pe lista UE, conținutul ei nu poate fi difuzat în Uniune prin mijloacele vizate de regulament.
Scopul sancțiunilor: oprirea propagandei ruse în UE
Curtea a explicat și contextul politic și juridic al măsurii. Interdicția a fost introdusă prin Regulamentul 2022/350, imediat după declanșarea agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei. Uniunea Europeană a considerat că Federația Rusă desfășoară o campanie sistematică de manipulare media și distorsionare a faptelor, prin instituții media aflate sub controlul direct sau indirect al conducerii ruse.
Potrivit CJUE, interdicția are două obiective majore. Primul este protejarea ordinii publice și securității în Uniunea Europeană împotriva propagandei, manipulării și interferențelor externe.
Al doilea este exercitarea unei presiuni suplimentare asupra Federației Ruse, ca parte a regimului de sancțiuni adoptat pentru a determina încetarea agresiunii împotriva Ucrainei.
Curtea respinge ideea „publicărilor izolate”
Un alt argument respins de CJUE a fost acela că ar trebui să conteze durata sau amploarea activității de difuzare.
Apărarea a susținut că nu orice publicare izolată sau de mică amploare ar trebui să transforme o persoană în „operator”. Curtea a respins această interpretare, arătând că regulamentul nu introduce criterii legate de durata, frecvența sau amploarea difuzării.
Mai mult, CJUE a avertizat că o asemenea interpretare ar putea permite eludarea sancțiunilor prin fragmentarea artificială a difuzărilor: în loc de o transmitere amplă, conținutul interzis ar putea fi publicat în bucăți mai mici, pentru a evita aplicarea regulamentului.
Ce a decis concret CJUE
Curtea a stabilit că articolul 2f alineatul (1) din Regulamentul nr. 833/2014 trebuie interpretat astfel: o persoană fizică ce administrează un site pe care difuzează conținut provenit de la entități listate în Anexa XV, precum RT Germany, intră în noțiunea de „operator”, chiar dacă veniturile obținute din exploatarea site-ului provin numai din donații sau daruri.
Aceasta nu înseamnă că CJUE condamnă penal persoanele respective. Curtea nu judecă faptele și nu stabilește vinovății penale. Ea doar interpretează dreptul UE. Instanța germană va trebui să aplice această interpretare în dosarul penal aflat pe rol.
În Germania, încălcarea interdicției de difuzare poate atrage răspunderea penală în baza legislației naționale privind comerțul exterior și aplicarea sancțiunilor UE. Documentul CJUE arată că legea germană prevede pedepse privative de libertate pentru încălcarea unor interdicții de difuzare prevăzute în acte europene direct aplicabile.
Implicații pentru cetățeni, bloggeri și site-uri
Hotărârea are implicații care depășesc cazul concret din Germania. În primul rând, persoanele fizice nu se pot apăra automat spunând că nu sunt companii media, că nu fac profit sau că nu au activitate comercială. Dacă administrează un site, blog, canal sau alt instrument online prin care pun la dispoziția publicului conținut al unei entități media interzise de UE, pot intra în sfera noțiunii de „operator”.
În al doilea rând, finanțarea prin donații nu este o zonă de protecție. Dimpotrivă, CJUE sugerează că un asemenea mod de finanțare poate ridica probleme suplimentare, pentru că originea fondurilor și influența asupra conținutului pot fi mai greu de verificat.
În al treilea rând, nu este decisiv dacă materialul distribuit conține o informație reală, parțial reală sau falsă. Interdicția se aplică în funcție de sursa conținutului, dacă aceasta este listată de UE.
În al patrulea rând, decizia poate fi importantă pentru autoritățile naționale care investighează încălcarea sancțiunilor europene. CJUE oferă o interpretare largă, care permite statelor membre să aplice interdicția inclusiv împotriva unor persoane fizice care acționează online.
Ce nu spune hotărârea
Hotărârea nu înseamnă că orice cetățean care vede, citează sau discută despre RT comite automat o infracțiune.
De asemenea, CJUE nu stabilește o regulă penală uniformă pentru toate statele membre. Răspunderea penală depinde de legislația fiecărui stat. Regulamentul european stabilește interdicția, iar statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile.
Hotărârea nu vizează nici dezbaterea academică, analiza critică sau citarea jurnalistică în sine, ci difuzarea conținutului provenit de la entități aflate pe lista de sancțiuni, în condițiile articolului 2f alineatul (1).
A relata despre existența unei decizii, a comenta critic propaganda rusă sau a cita limitat un material într-un context jurnalistic nu este același lucru cu a pune la dispoziția publicului conținutul unei entități interzise.
Sursă: stiripesurse.ro
