Disfuncția erectilă poate fi un semnal de alarmă timpuriu al unui atac de cord, accident vascular cerebral, diabet și demență. Este timpul ca pacienții și medicii deopotrivă să înceapă să ia aminte, potrivit cercetătorilor, notează BBC.
Epidemie silențioasă
Disfuncția erectilă ar putea fi descrisă ca o epidemie silențioasă. Conform mai multor sondaje, aceasta afectează mai mult de jumătate dintre bărbații adulți de peste 40 de ani. Puțini, însă, sunt dispuși să discute problema cu oamenii pe care îi iubesc.
Dacă subiectul apare în conversație, este adesea văzut ca subiect de glume – mai degrabă decât ca un semn de avertizare timpurie al unei boli iminente. Cu toate acestea, conform numeroaselor cercetări noi, penisul este adesea un barometru al stării generale de sănătate a unui bărbat, disfuncția erectilă acționând ca un precursor al multor afecțiuni grave, inclusiv diabetul, atacul de cord, accidentul vascular cerebral și demența.
Este un „canar în mină”, potrivit sexologului Emmanuele Jannini de la Universitatea din Roma Tor Vergata, care a editat recent o carte științifică care analizează dovezile de până acum. Cu un screening mai bun pentru disfuncția erectilă, medicii ar putea, prin urmare, diagnostica unele amenințări grave la adresa sănătății bărbaților înainte ca acestea să progreseze prea mult.
Însă reticența multor bărbați de a vorbi despre sănătatea lor sexuală înseamnă că ratează aceste oportunități valoroase.
Iată ce trebuie să știți despre această afecțiune extrem de frecventă și motivele pentru care ar trebui să vă tragă alarmele medicului.
Probleme cu ”instalațiile”
Ca multe afecțiuni medicale, prevalența precisă a disfuncției erectile depinde de modul în care o definiți și o măsurați. Drept urmare, studiile raportează prevalența sa globală în rândul bărbaților adulți, variind de la doar 3% la 76,5% – o gamă imensă. Dar unul dintre cele mai mari și mai nuanțate sondaje a examinat aproximativ 1200 de subiecți folosind chestionare detaliate și a constatat că 39% dintre bărbații în vârstă de 40 de ani au experimentat în mod regulat un anumit nivel de impotență, ajungând la 67% la vârsta de 70 de ani.
De-a lungul penisului se întind două structuri spongioase numite corpora cavernosa, care sunt de obicei flasce. Când un bărbat se excită, creierul trimite semnale pentru a relaxa mușchii din jurul arterelor penisului, creând un aflux de sânge în ambii cilindri. Pe măsură ce se extind, corpora cavernosa începe să se întindă și comprimă venele care conduc sângele în afara penisului, prinzându-l în interior.
Asemenea unui balon care se umple cu aer, organul se extinde și se rigidizează. Orice lucru care reduce acumularea de sânge prin conductele penisului va afecta capacitatea bărbatului de a obține sau menține o erecție.
Problema este adesea psihologică. Un răspuns la stres care implică adrenalină și cortizol poate duce la contracția vaselor de sânge, împiedicând rigidizarea corpora cavernosa. Nivelurile crescute de stres pot interfera, de asemenea, cu producția de testosteron, care poate reduce libidoul și poate diminua excitația. (Este important de menționat că persoanele cu afecțiuni glandulare, cum ar fi hipogonadismul, au și o producție redusă de testosteron, deci acest lucru poate juca un rol.)
Ca să nu mai vorbim de faptul că stresul vine adesea la pachet cu o stare generală de distragere a atenției mentale, care poate face dificilă concentrarea asupra sexului.
Ar fi existat un motiv întemeiat pentru aceasta în evoluția noastră: dacă stresul oprește excitația, asigură că organismul își păstrează resursele pentru supraviețuire în momente de pericol. „Dacă mediul este riscant, este important să nu ne reproducem”, spune Jannini.
În lumea modernă, însă, există multe motive care nu pun viața în pericol pentru care experimentăm stres, așa că acest mecanism de protecție ar putea fi pus în acțiune mai des decât este necesar.
Probleme cardiace și cerebrale
În multe cazuri, disfuncția erectilă poate reflecta și probleme de sănătate mult mai ample. În primul rând, poate apărea din cauza aterosclerozei – o afecțiune în care vasele de sânge se întăresc și se îngustează, ducând la un risc major de boli de inimă. Deoarece arterele penisului sunt printre cele mai mici din corp, ele sunt adesea primele care cedează, așa că cazurile de disfuncție erectilă pot acționa ca un prevestitor al acestui tip de insuficiență cardiacă.
Analizând date de la 154.794 de persoane, o lucrare recentă a constatat că bărbații cu disfuncție erectilă aveau cu 59% mai multe șanse să sufere de boli coronariene și cu 34% mai multe șanse să aibă un accident vascular cerebral.
„O bună măsură a sănătății vasculare este o erecție bună”, spune Michael Carroll, expert în științe reproductive la Universitatea Metropolitană din Manchester, Marea Britanie, și autorul cărții viitoare „Your Nuts: The Science of How They Work and What It Means For Your Fertility”, care urmează să fie publicată în această vară.
Există chiar și unele dovezi provizorii conform cărora o sănătate precară a penisului acționează ca un precursor al declinului cognitiv, un studiu taiwanez constatând că bărbații care au fost diagnosticați cu disfuncție erectilă aveau cu 68% mai multe șanse să dezvolte demență pe o perioadă de șapte ani. La fel ca penisul, creierul nostru depinde și de o bună alimentare cu sânge pentru a furniza combustibil și a elimina deșeurile toxice.
Legătura cu diabetul
Monitorizarea disfuncției erectile poate fi deosebit de importantă pentru persoanele cu risc de diabet, care poate afecta sistemele circulator și nervos prin diverse mecanisme. De exemplu, vârfurile glicemiei – care sunt frecvente atunci când afecțiunea este gestionată necorespunzător – pot duce la lipirea excesivă a glucozei de proteinele din pereții vaselor. Acest lucru poate determina pierderea elasticității vaselor de sânge – un proces numit glicare. La fel ca ateroscleroza, aceasta reduce fluxul eficient de sânge către părțile corpului unde este cea mai mare nevoie de el, iar vasele delicate din penis sunt adesea primele afectate.
„Legătura dintre diabet și disfuncția erectilă este foarte puternică”, spune Bogdan Vlacho, cercetător la Institutul de Cercetare Sant Pau din Barcelona, Spania. „Bărbații cu diabet zaharat de tip 2 sunt de aproximativ trei ori mai predispuși să dezvolte disfuncție erectilă decât cei fără diabet.”
Într-o analiză recentă a dovezilor, Vlacho constată, de asemenea, că persoanele cu diabet și disfuncție erectilă sunt considerabil mai predispuse să dezvolte „neuropatie periferică” – leziuni ale nervilor la nivelul mâinilor și picioarelor – decât cele cu diabet zaharat. De asemenea, aceștia prezintă un risc mai mare de retinopatie, care poate duce la orbire, și de vindecare deficitară a rănilor, care poate duce uneori la amputare.
Totuși, screeningul pentru disfuncție erectilă la pacienții diabetici nu este o practică standard. „Există dovezi că profesioniștii din domeniul sănătății nu discută cu pacienții despre această problemă”, spune Santiago Martinez, endocrinolog la Universitatea din Barcelona, Spania, coautor al analizei studiilor.
Terapii potențiale
Un sondaj realizat de Fundația de Urologie din Marea Britanie a constatat că peste jumătate dintre bărbații cu disfuncție erectilă s-au abținut de la a solicita ajutor medical din cauza rușinii și anxietății legate de afecțiune, iar 20% au spus chiar că ar prefera să nu bea bere timp de o lună decât să consulte un profesionist din domeniul sănătății cu privire la disconfortul lor.
Dar toți bărbații care se confruntă cu disfuncție erectilă ar trebui să solicite ajutor, potrivit lui Carroll. Puteți obține ameliorarea unei surse considerabile de nefericire și stres în sine, începând totodată o discuție valoroasă despre sănătatea dumneavoastră fizică generală – una care poate salva vieți. „Abordarea problemei din timp este esențială”, spune el.
La urma urmei, disfuncția erectilă nu este o afecțiune incurabilă. Medicamente precum Viagra (sildenafil) dilată vasele de sânge din penis – însă unele dovezi anecdotice sugerează că pacienții care au luat aceste pilule pentru a-și îmbunătăți viața sexuală au, de asemenea, rezultate cardiovasculare îmbunătățite, inclusiv un risc redus de insuficiență cardiacă – deși acest lucru nu a fost încă dovedit în studii clinice. (Viagra a fost inițial dezvoltată ca tratament cardiovascular pentru pacienții cu hipertensiune arterială înainte ca cercetătorii să observe acum celebrul său efect secundar).
Aceste medicamente pot chiar reduce șansele de a dezvolta demență, potrivit unui studiu care a analizat peste 885.000 de pacienți și a constatat că a redus riscul de a dezvolta boala Alzheimer de două ori.
Cel puțin, dacă discutați despre disfuncția erectilă cu un medic, acesta vă poate examina pentru factorii de risc comuni pentru bolile de inimă, cum ar fi hipertensiunea arterială și ateroscleroza, și vă poate sfătui cu privire la probleme precum obezitatea, care ar putea contribui la o sănătate cardiovasculară precară. În unele cazuri, măsuri simple, cum ar fi schimbarea dietei și exercițiile fizice, pot ajuta. Pentru cei cu diabet, gestionarea nivelului de zahăr din sânge va fi esențială.
Martinez și Vlacho, însă, subliniază că cercetările privind efectele acestor terapii pentru disfuncția erectilă sunt încă la început și dacă acestea pot reduce riscul altor complicații.
În plus, identificarea cauzelor disfuncției erectile poate necesita eforturi serioase, deoarece aceasta poate apărea și din obiceiuri precum dependența de pornografie și din probleme de sănătate mintală legate de dorința sexuală. „Dacă bărbatul are diabet sau boli cardiovasculare, acestea sunt de obicei mai ușor de corelat și de tratat”, spune Carroll. „Cu toate acestea, dacă există factori de stil de viață, cum ar fi consumul de alcool și fumatul, combinați cu aspecte psihologice sau comportamentale, cum ar fi consumul excesiv de pornografie, poate fi mai dificil de abordat. Adesea, acești bărbați pot să nu dorească să își dezvăluie activitățile.”
Osul pierdut
Pe lângă importanța evidentă a acestor descoperiri pentru asistența medicală de astăzi, Jannini a reflectat la potențialele implicații evolutive ale faptului că penisul este un astfel de barometru al sănătății holistice.
Ca specie, oamenii sunt destul de neobișnuiți în a se baza pe fluxul sanguin pentru a obține un penis ferm. Majoritatea celorlalte primate, inclusiv rudele noastre cele mai apropiate, cimpanzeii, au un os retractabil numit baculum, care este eliberat în timpul excitației pentru a le susține erecția și a menține canalul penisului activ și rigid. Prin urmare, viața lor sexuală nu este la fel de strâns legată de sănătatea lor generală ca cea a masculului uman obișnuit.
De ce ar fi evoluat masculul uman pentru a pierde baculumul și a dobândi un potențial crescut de disfuncție sexuală și vulnerabilitate? Acesta este un fapt.
Sursă: stiripesurse.ro
