Cercetătorii de la Institutul Ruder Boskovic (IRB) din Croaţia, în colaborare cu o echipă de oameni de ştiinţă din Regatul Unit, au descoperit noi detalii despre modul în care celulele de melanom, una dintre cele mai periculoase forme de cancer de piele, se ataşează de ţesutul înconjurător, dar şi despre factorii care pot determina deplasarea acestora, transmite agenţia de presă Hina.
Descoperirile sunt semnificative deoarece capacitatea celulelor canceroase de a se desprinde, de a migra şi de a se răspândi în alte zone ale corpului reprezintă un pas cheie în dezvoltarea metastazelor, potrivit Agerpres.
Rezultatele, publicate în două articole din jurnalul ştiinţific Cell Communication and Signaling, arată că aceeaşi proteină poate să joace roluri diferite în interiorul unei celule, în funcţie de locaţia sa, a indicat IRB.
„Această cercetare nu reprezintă o nouă terapie, însă oferă informaţii importante cu privire la mecanismele de adeziune din celulele de melanom. Cercetarea fundamentală suplimentară privind rolul proteinelor de adeziune ar putea contribui, în viitor, la o dezvoltare mai rapidă şi mai de succes a medicamentelor care ţintesc aceste molecule”, a declarat doctor Nikolina Stojanovic de la IRB, autoare principală şi autoare corespondentă în cazul ambelor articole.
Cercetarea s-a concentrat asupra proteinei KANK2, o moleculă care ajută celulele să-şi organizeze structurile interne şi să-şi adapteze modul în care interacţionează cu mediul înconjurător. Astfel de proteine sunt importante deoarece influenţează comportamentul celular, inclusiv capacitatea de deplasare.
Studiul a descoperit că proteina KANK2 poate să îndeplinească funcţii diferite, ba chiar opuse, în celulele de melanom, în funcţie de locul în care este situată. Într-o anumită zonă a celulei, reducerea cantităţii de proteină a încetinit deplasarea celulară, în timp ce într-o altă zonă a sporit mobilitatea celulelor, ca şi cum ar fi fost eliberată o frână.
Doctor Andreja Ambriovic Ristov din cadrul IRB, autoare corespondentă a celor două studii, a declarat că aceste rezultate arată că înţelegerea comportamentului celulelor canceroase necesită nu numai identificarea proteinelor prezente, ci şi determinarea locului în care se află acestea şi a modului în care interacţionează cu alte molecule.
În cel de-al doilea articol, publicat în acelaşi jurnal două luni mai târziu, echipa a arătat că proteina KANK2 este prezentă şi într-un al treilea tip de structură de adeziune, pe care celulele o utilizează pentru a se ataşa de mediul înconjurător.
Aceste structuri de adeziune au fost descoperite relativ recent şi rămân puţin înţelese. Cercetătorii cunosc faptul că ele joacă un rol important în timpul diviziunii celulare şi că sunt deosebit de interesante deoarece, spre deosebire de alte tipuri de adeziune, nu sunt conectate direct la reţeaua structurală internă care conferă celulelor forma lor şi le permite mişcarea.
Aceste descoperiri susţin concluzia că o singură proteină poate să îndeplinească multiple funcţii, care se schimbă în funcţie de localizarea şi de interacţiunile sale în interiorul celulei.
„Următorul pas va fi să stabilim dacă acelaşi mecanism există şi în celulele primare de melanom izolate de la pacienţi, care seamănă mai mult cu melanoamele din corpul uman”, a declarat doctor Marija Loncaric de la IRB. Ea studiază în prezent celulele de melanom primar pentru a stabili dacă acestea se comportă la fel ca şi culturile celulare permanente şi intenţionează să efectueze experimente cu ajutorul unor modele tridimensionale de melanom.
Sursă: stiripesurse.ro
