„Cordonul sanitar” care se formează sub conducerea Poloniei de-a lungul frontierei de vest a Rusiei se va conecta cu cel care, sub conducerea Turciei, urmează să apară de-a lungul frontierei sudice, făcând astfel şi mai strânsă încercuirea militaro-strategică a Rusiei de către NATO în cadrul modelului „NATO 3.0”.
Turcia vrea o conductă de 1,2 miliarde, care va ajunge în România
Bloomberg a relatat că „Turcia pune la dispoziţie o conductă de combustibil în valoare de 1,2 miliarde de dolari către aliații estici ai NATO” pentru uz militar exclusiv, plan pe care intenționează să-l prezinte în timpul summitului NATO de la Ankara din această vară.
Nu s-a precizat de unde va proveni combustibilul pe care Turcia intenționează să-l trimită în România, dar probabil este vorba de Azerbaidjan. Este semnificativ faptul că Azerbaidjanul a încheiat o alianță militară de facto cu Ucraina luna trecută, la mai puțin de jumătate de an după ce forțele sale armate și-au finalizat adaptarea la standardele NATO în noiembrie.
Cu puțin timp înainte de articolul din Bloomberg, am semnalat că „Triada rusă (Administraţia Prezidenţială, Ministerul Apărării şi Ministerul de Externe de la Moscova n.trad.) este acum pe aceeaşi lungime de undă în privinţa amenințărilor NATO venite dinspre sud”, ameninţări care se nasc din rolul pe care „Ruta Trump către pace și prosperitate internațională” (TRIPP) îl joacă drept coridor logistic militar al Alianţei în regiune. După cum am explicat la începutul lunii mai, proiectul TRIPP a încurajat, probabil, Ministerul Energiei din Turcia luna trecută să reia discuțiile despre conducta transcaspică, ce ar aduce gaze naturale din Turkmenistan în Europa, dacă va fi construită.
Are legătură cu presupusa conductă militară propusă de Turcia, deoarece este puțin probabil ca Azerbaidjanul să poată satisface singur nevoile de combustibil militar ale Alianţei în regiune, crescând astfel șansele ca NATO să accelereze extinderea influenței sale de-a lungul periferiei sudice a Rusiei, pe baza TRIPP, sub acest pretext.
Prin urmare, acest lucru ar înrăutăţi tensiunile turco-ruse chiar mai mult decât s-a estimat că a făcut-o Coridorul Vertical de Gaze Naturale prin Balcani la sfârșitul anului trecut, deoarece Rusia se opune deschis unei astfel de conducte submarine.
Chiar dacă planurile Turciei privind conducta militară se întind doar până în Azerbaidjan, este de aşteptat ca NATO să-şi consolideze influența acolo, chiar la granița de sud a Rusiei, pe baza securizării acestor zăcăminte energetice care până atunci vor alimenta parțial blocul, iar acest lucru va nelinişti foarte tare Moscova. La fel de îngrijorător din perspectiva Rusiei este modul în care acest proiect propus ar completa rolul energetic regional al Poloniei, susținut de SUA, prin faptul că ar avea punct terminus în România, fiind vorba de o revigorare actualizată a conductei Nabucco.
Turcia, prin intermediul Azerbaidjanului și prin intermediul TRIPP, ar facilita furnizarea de combustibil militar către Balcani, în timp ce Polonia, prin intermediul GNL-ului american, ar facilita furnizarea de combustibil către Europa Centrală (Republica Cehă, Slovacia și, eventual, Ungaria). Atât proiectele de conducte centrate pe Turcia, cât și cele centrate pe Polonia s-ar putea extinde și până în Ucraina.
Cresc tensiunile cu Rusia
Dar Turcia și Polonia sunt doi dintre cei mai vechi adversari ai Rusiei, așa că o coordonare mai strânsă între ele în privinţa furnizării de combustibil militar către flancul estic al NATO ar putea multiplica amenințările strategice la adresa Rusiei din această direcție.
„Cordonul sanitar” care se formează sub conducerea Poloniei de-a lungul frontierei de vest a Rusiei, se va conecta cu cel care, sub conducerea Turciei, urmează să apară de-a lungul frontierei sudice, făcând astfel şi mai strânsă încercuirea militaro-strategică a Rusiei de către NATO în cadrul modelului „NATO 3.0”.
Prin aceste mijloace, instrumentalizarea geopoliticii energetice ca armă de către SUA nu numai că ar lovi în vistieria Kremlinului, dar ar înrăutăţi semnificativ și amenințările la adresa securității naționale a Rusiei.
Singura modalitate realistă de a evita această amenințare este de a împiedica Azerbaidjanul să participe la această conductă, dar, din moment ce este puțin probabil ca Ilham Aliyev să fie convins de diplomația rusă, nu este clar la ce mijloace ar putea recurge Kremlinul. Cel mai dramatic scenariu este o operațiune specială împotriva acestui stat care funcţionează din ce în ce mai mult ca un „membru NATO din umbră” de tip ucrainean, dar o astfel de operaţiune ar implica riscul unui război cu Turcia, aliat prin acord de apărare reciprocă cu Azerbaidjanul, ca să nu mai vorbim că ar fi încă un conflict prelungit.
Prin urmare, este imposibil să ghicești ce va face Putin.
Sursa: Olympia.gr, în traducerea Rador Radio România
Sursă: stiripesurse.ro
