În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, un bărbat pe nume Adolfo Kaminsky a reușit să salveze mii de oameni, în special copii, fără să folosească vreo armă. Deși nu era soldat sau politician, el a riscat totul lucrând pe ascuns, în pivnițe și beciuri improvizate din Franța.
Kaminsky era un expert în chimie și fotografie care a învățat singur cum să falsifice acte atât de bine, încât erau aproape imposibil de deosebit de cele reale.
Cu ajutorul acestor documente false, el le-a oferit celor persecutați o nouă identitate și șansa de a scăpa cu viață. Deși știa că va fi ucis pe loc dacă va fi descoperit, el a continuat să lucreze neobosit, demonstrând că poți schimba destinele lumii prin curaj și ingeniozitate, nu doar prin forță.
Deși a ajutat mii de familii evreiești să ajungă în siguranță cu ajutorul actelor false, numele său a rămas aproape necunoscut. Viața lui pare desprinsă dintr-un roman de spionaj, dar în spatele documentelor falsificate cu o precizie aproape imposibil de detectat se afla un om modest, aproape timid, convins că fiecare act de rezistență poate salva vieți.
Un evreu rus, devenit argentinian, emigrant în Franța
Povestea lui Adolfo Kaminsky începe la 1 octombrie 1925, când s-a născut în Buenos Aires. Provenea dintr-o familie evreiască. Părinții săi, Solomon și Anna Kaminsky, emigraseră din Rusia în America de Sud, fugind de antisemitism și de persecuțiile politice. Făcuseră parte din General Jewish Labour Bund, organizație socialistă a mișcării muncitorești evreiești din fostul Imperiu Rus.
Înainte de a ajunge în Argentina, familia locuise în Franța, însă fusese expulzată în 1917 din cauza convingerilor politice. După mai mulți ani petrecuți peste ocean, s-au întors în Franța în jurul anului 1932. Adolfo avea atunci doar șapte ani. La început au locuit în Paris, apoi s-au mutat în Vire, un orășel din Normandia, unde trăia deja unchiul său.
Copilăria lui Adolfo a fost, însă, rapid umbrită de ascensiunea fascismului în Europa. Odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și ocuparea Franței de către Germania nazistă, familia Kaminsky a devenit ținta legislației antisemite.
La 14 ani, Adolfo a fost nevoit să renunțe la școală pentru a munci și a contribui la întreținerea familiei, mai ales în condițiile în care legile rasiale le limitau părinților săi dreptul la muncă. S-a angajat ca ucenic la un vopsitor de haine. Era un adolescent inteligent, curios și atras de cunoaștere. A învățat repede noțiuni de chimie și, mai ales, și-a format practic abilitatea de a combina substanțe și culori. În paralel, frecventa farmacia din oraș și observa cu atenție procesele chimice, învățând din experiența celor din jur, scrie adevarul.ro.
În 1942, familia Kaminsky a fost lovită de o tragedie. Mama lui Adolfo, Anna, a murit în circumstanțe neclare, între Vire și Paris. Unele relatări sugerează că ar fi fost urmărită și ucisă de Gestapo, însă împrejurările exacte nu au fost pe deplin clarificate.
La un pas de moarte
Moartea mamei l-a marcat profund pe Adolfo Kaminsky, care avea atunci doar 16 ani. În dorința de a lupta împotriva ocupației naziste, a început să construiască detonatori pentru luptătorii din Rezistența franceză. Aceștia i-au remarcat rapid cunoștințele de chimie, dar și îndemânarea cu care combina substanțe și realiza dispozitive utile pentru acțiuni de sabotaj.
Situația familiei Kaminsky s-a agravat în 1943, când Adolfo, împreună cu tatăl și frații săi, au fost arestați de autoritățile franceze colaboraționiste și duși în lagărul de la Drancy, lagărul de tranzit folosit pentru evreii arestați în Franța. De acolo, mii de oameni erau deportați spre Auschwitz și alte lagăre naziste.
Lagărul a fost administrat inițial de autoritățile franceze colaboraționiste, iar ulterior de SS. Peste 60.000 de evrei au trecut prin Drancy, majoritatea fiind deportați către lagărele de exterminare. Familia Kaminsky a petrecut acolo aproximativ trei luni. În acest timp, Adolfo a intrat în contact cu numeroase familii evreiești și a aflat direct despre tragediile care se desfășurau în întreaga Europă ocupată de naziști. A înțeles atunci cât de mici erau șansele de supraviețuire pentru cei deportați.
Eliberarea a venit neașteptat. Fratele său, Paul, a trimis în mod repetat scrisori către autoritățile diplomatice argentiniene, iar familia a putut invoca cetățenia argentiniană. În urma intervențiilor făcute de Ambasada Argentinei în Franța, familia Kaminsky a fost eliberată.
„Dacă dorm o oră, 30 de oameni vor muri”
Perioada petrecută în centrul de tranzit de la Drancy l-a marcat profund pe Adolfo Kaminsky, la fel de mult ca moartea mamei sale. Avea 18 ani și a decis că familia lui nu trebuie să fie singura care scapă din acel infern. A ales să se alăture Rezistenței franceze și să-și pună cunoștințele de chimie și experiența de vopsitor în slujba celor persecutați.
Totul a început în timp ce căuta, prin Paris, documente false care să-i protejeze familia de o nouă deportare. Avea nevoie de acte realizate impecabil, iar astfel de falsuri erau greu de găsit. În timpul acestor căutări, a intrat în contact cu grupuri clandestine ale Rezistenței din Paris. Un falsificator dintr-o rețea evreiască de rezistență, cunoscută sub numele de „al Șaselea”, cu numele de cod „Penguin”, a descoperit că Adolfo lucrase ca ucenic la un vopsitor și stăpânea tehnici valoroase pentru îndepărtarea cernelii și modificarea documentelor.
A fost recrutat rapid în rețeaua clandestină. Kaminsky a început să lucreze în laboratoare secrete, mutate constant pentru a evita descoperirea. Lucrau în subsoluri, barăci ascunse și beciuri. Realiza documente false pentru evrei fără să accepte bani. Singurul lui scop era să-i vadă în siguranță.
Sub identitatea falsă Julien Keller, a devenit membru activ al Rezistenței franceze și a început să lucreze zi și noapte pentru a produce cât mai multe documente. „De fiecare document depinde viața sau moartea unei ființe umane”, spunea Kaminsky. Pentru el, fiecare minut însemna un risc real, dar și o șansă oferită altora, așa cum și familia lui primise una la Drancy. Era hotărât mai ales să salveze cât mai mulți copii evrei, știind foarte bine ce soartă îi aștepta în lagărele naziste.
Arestările și deportările creșteau într-un ritm alarmant, iar Adolfo Kaminsky devenise una dintre cele mai importante resurse ale Rezistenței. Avea un talent ieșit din comun. Realiza documente false de o calitate atât de ridicată, încât erau aproape imposibil de deosebit de originale. Descoperise inclusiv cum să elimine cerneala albastră de pe hârtie folosind acidul lactic din smântână, o tehnică pe care mulți o considerau imposibilă.
Stăpânea și metode complexe de reproducere a caracterelor de mașină de scris, iar uneori își fabrica singur hârtia necesară. Înțelegea procesele de fotogravură, ceea ce îi permitea să reproducă antete oficiale, filigrane și ștampile de cauciuc. În pivnițe, beciuri și laboratoare improvizate, departe de ochii lumii și fără să ceară vreo recompensă, tânărul timid salva viețile a mii de oameni. Realiza certificate de naștere false, pașapoarte și cartele de rație.
Din convingere și dintr-un profund simț al responsabilității, Kaminsky a muncit adesea până la epuizare fizică și psihică. La un moment dat, 300 de copii aveau nevoie urgentă de documente; fără ele, riscau să fie deportați. Kaminsky a lucrat 48 de ore fără oprire. „Calculul era simplu. Într-o oră fac 30 de documente false. Dacă dorm o oră, 30 de oameni vor muri”, spunea el. A reușit să termine documentele la timp, apoi s-a prăbușit de epuizare peste masa de lucru.
Se estimează că a contribuit direct la salvarea a mii de persoane. Unele surse indică aproximativ 14.000 de documente false realizate doar în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.
Singura lui preocupare erau oamenii persecutați
După Al Doilea Război Mondial, Adolfo Kaminsky nu s-a oprit. A continuat să-și folosească talentul în slujba unor cauze pe care le considera juste. A realizat documente false pentru algerieni implicați în lupta pentru independență, pentru militanți din Guinea-Bissau și Angola care se opuneau colonialismului portughez, dar și pentru alte persoane persecutate politic în diferite părți ale lumii.
Kaminsky nu acționa din loialitate față de un stat sau de un partid. Spunea adesea că singura lui preocupare erau oamenii persecutați. De-a lungul anilor, a sprijinit numeroase cauze, însă a refuzat constant să colaboreze cu grupări care recurgeau la violență împotriva civililor.
Nu l-au interesat nici gloria, nici banii. În cele mai multe cazuri a lucrat gratuit, ghidat exclusiv de propriile convingeri morale și politice. În jurul anului 1970, a decis să se oprească, conștient că identitatea și activitatea sa deveniseră cunoscute pentru prea multe persoane.
Ulterior, s-a dedicat fotografiei și artei vizuale. Imaginile sale surprind adesea oameni marginalizați, scene urbane discrete și momente de singurătate, păstrând aceeași sensibilitate care îi marcase întreaga viață.
Povestea lui a devenit cunoscută publicului larg abia după ce fiica sa, Sarah Kaminsky, a publicat volumul „Adolfo Kaminsky, une vie de faussaire”. Cartea a readus în atenție destinul unui om care a ales anonimatul în locul celebrității. Adolfo Kaminsky a murit la 9 ianuarie 2023, în Paris, la vârsta de 97 de ani.
Sursă: stiripesurse.ro
