În culisele planificării viitoarelor misiuni cu echipaj uman, o amenințare aparent banală provoacă cele mai mari frisoane, incendiile. Pentru specialiștii de la NASA, focul nu e doar un pericol clasic, ci o necunoscută majoră atunci când vorbim despre viața pe Lună.
Cercetători de la Centrul Glenn, Centrul Spațial Johnson și Case Western Reserve University au pus pe masă un plan ambițios: un experiment care să testeze direct, pe suprafața Lunii, cât de inflamabile sunt materialele folosite în viitoarele habitate.
Flacăra nu se comportă la fel în spațiu
Pe Pământ, focul urcă. Gravitația ridică gazele fierbinți și trage aer rece, bogat în oxigen, spre bază. Acest mecanism poate chiar stinge unele incendii.
Pe Lună însă, lucrurile se mișcă cu încetinitorul. Oxigenul ajunge constant la flacără, fără acei curenți rapizi care, pe Terra, pot limita arderea. Tradus simplu, materiale considerate relativ sigure aici ar putea arde mult mai mult timp acolo, notează Science Alert.
Pentru viitorii astronauți, riscul e evident. Un incendiu într-un habitat lunar nu lasă loc de improvizații.
Standardele de pe Pământ, insuficiente în spațiu
În prezent, evaluarea materialelor se face după standardul NASA-STD-6001B, care presupune testarea cu o flacără aplicată la baza unui material. Dacă arderea se extinde sau apar picături aprinse, materialul pică testul.
Doar că acest test e calibrat pentru condițiile de pe Pământ. În microgravitație, cum e cazul de pe Stația Spațială Internațională, flăcările nu mai urcă, ci formează sfere care se extind lent, alimentate mai ales de sistemele de ventilație.
Iar oprirea ventilației nu e o soluție, poate încetini focul, dar poate lăsa materiale mocnind, gata să se reaprindă.
Experimentele din spațiu au schimbat perspectiva
NASA a testat deja arderea în microgravitație prin programul Saffire experiment, folosind capsule Cygnus fără echipaj. Rezultatele au ridicat semne de întrebare serioase.
Flăcările s-au comportat imprevizibil, uneori propagându-se împotriva curentului de aer sau arzând mai intens pe materiale subțiri.
Datele au confirmat că realitatea din spațiu diferă semnificativ de testele de laborator.
Următorul pas, foc aprins direct pe Lună
Aici intră în scenă experimentul FM2 experiment. Planul este simplu în teorie și extrem de complex în practică: o misiune robotică va ajunge pe Lună și va aprinde mostre de materiale într-o cameră controlată.
Aceasta va fi echipată cu senzori și camere pentru a urmări, în timp real, comportamentul flăcărilor în gravitația lunară, un mediu imposibil de replicat fidel pe Pământ.
Diferența majoră, cercetătorii vor avea la dispoziție minute întregi de date, nu doar câteva secunde, cum se întâmplă în testele de imponderabilitate realizate pe Pământ.
De ce contează atât de mult
Înainte ca omenirea să își stabilească o prezență permanentă pe Lună, înțelegerea modului în care arde un simplu material devine o chestiune de siguranță critică.
Chiar dacă o astfel de misiune vine cu costuri ridicate, specialiștii spun clar, datele reale nu pot fi înlocuite.
Rezultatele ar putea rescrie regulile de siguranță pentru viitoarele baze lunare și, în același timp, ar putea alimenta imaginația celor care privesc spațiul, fie ca oameni de știință, fie ca autori de science-fiction.
Sursă: stiripesurse.ro
