Autoritățile fiscale au început o serie de controale mai stricte asupra organizațiilor non-guvernamentale, vizând modul în care acestea utilizează fondurile provenite din sponsorizări și din redirecționarea impozitelor. Intensificarea verificărilor de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Ministerul Finanțelor aduce riscuri atât pentru ONG-uri, cât și pentru companiile care le finanțează, în contextul unor interpretări fiscale contestate de specialiști.
Inspecțiile vizează în principal modul în care organizațiile cheltuiesc banii primiți din sponsorizări sau din mecanismele de redirecționare a unei părți din impozitul pe venit și profit.
Potrivit avocatei Luisiana Dobrinescu, partener în cadrul Dobrinescu Dobrev SCA, consecințele acestor controale diferă în funcție de instituția care le efectuează:
“Deși obiectul analizei este același, consecințele inspecțiilor sunt diferite. În cadrul controalelor ANAF, cel “sancționat” este sponsorul persoană juridică, prin faptul că nu i se recunoaște facilitatea fiscală a sponsorizării. Consecința este supunerea acestuia la plata unui impozit pe profit suplimentar, la care se adaugă dobânzi și penalități”, susține avocata Luisiana Dobrinescu, Partener, Dobrinescu Dobrev SCA.
ONG-urile pot fi obligate să returneze fondurile
În paralel, verificările efectuate de Ministerul Finanțelor pot avea efecte directe asupra organizațiilor.
În cazul în care autoritățile consideră că fondurile nu au fost utilizate corespunzător, ONG-urile pot fi obligate să restituie sumele primite, alături de dobânzi de întârziere.
Probleme majore identificate în controale
Luisiana Dobrinescu semnalează trei practici problematice în modul în care inspectorii abordează aceste verificări.
1. Interpretarea eronată a persoanelor afiliate
Inspectorii pot considera că există legături nejustificate între sponsori și ONG-uri.
Un exemplu menționat este situația în care directorul financiar al companiei sponsorizatoare era membru în conducerea ONG-ului, iar în urma acestui fapt ANAF a anulat beneficiile fiscale ale sponsorizării.
2. Cerința de trasabilitate a fondurilor
Autoritățile solicită ONG-urilor să demonstreze exact cum au fost utilizați banii proveniți dintr-o anumită sponsorizare.
Specialiștii atrag atenția că acest lucru este dificil de realizat, întrucât fondurile intră într-un buget general și nu pot fi separate strict pe surse.
3. Contestarea facilităților fiscale dacă banii nu sunt cheltuiți integral
O altă problemă semnalată este refuzul acordării facilităților fiscale în situațiile în care ONG-urile nu au utilizat integral fondurile disponibile.
Cum ar trebui să se pregătească ONG-urile
Pentru a face față acestor controale, organizațiile trebuie să fie pregătite cu documente justificative detaliate.
“În primul rând, trebuie să poată prezenta acte doveditoare pentru fiecare caz căruia i-a alocat fonduri: de la contract de susținere financiară, la documente care să ateste cauza finanțată (studii, tratament medical etc.) și, cel mai important, dovada plății. Plățile cash ridică din start semne de întrebare suplimentare”, afirmă Luisiana Dobrinescu.
Contractele de sprijin financiar sunt considerate esențiale, însă, potrivit avocatei, acestea sunt frecvent contestate de inspectori pentru lipsa de claritate.
Riscul reclasificării veniturilor
Un alt risc major este reîncadrarea fiscală a sumelor primite de ONG-uri.
În anumite situații, ANAF poate considera că banii primiți drept sponsorizare reprezintă, de fapt, venituri impozabile. Un exemplu este cazul unui after-school organizat ca asociație, unde sumele plătite de părinți au fost considerate prețuri pentru servicii și nu sponsorizări, fiind astfel supuse impozitării.
Sursă: stiripesurse.ro
