Când dorința scade, cresc rețetele pentru testosteron

Rețetele de testosteron au crescut semnificativ în ultimii ani, în timp ce frecvența activității sexuale a scăzut constant în rândul adulților. În acest context, terapia de substituție cu testosteron (TRT) a generat o dezbatere intensă în comunitatea medicală: este aceasta o soluție viabilă pentru diminuarea dorinței sexuale sau un tratament exagerat promovat de clinicile private?

O analiză realizată de BBC relevă că în Marea Britanie, prescrierea testosteronului a crescut cu 135% între 2021 și 2024. Această tendință se desfășoară pe fundalul unei scăderi mai ample a frecvenței relațiilor sexuale observată în ultimele trei decenii.

Conform National Surveys of Sexual Attitudes and Lifestyles (Natsal), în anii ’90, persoanele cu vârste între 16 și 44 de ani raportau o medie de cinci relații sexuale pe lună. În 2000, aceasta a scăzut la patru, iar în 2010 la trei. Noi rezultate sunt așteptate în acest an, cu anticipația unei continuări a acestei tendințe descrescătoare.

De ce scade dorința sexuală

Experții susțin că nu există o singură cauză pentru această problemă. Printre factorii întâlniți frecvent se numără stresul crescut, depresia, izolarea socială, utilizarea exagerată a tehnologiei și un stil de viață sedentar. Viteza alertă a vieții moderne face mai dificilă desconectarea, iar nivelul general de oboseală este mai pronunțat decât în urmă cu treizeci de ani.

Un alt factor discutat este scăderea nivelului de testosteron, în special în rândul bărbaților. Unele studii sugerează o scădere a nivelurilor medii de testosteron în ultimele decenii, iar creșterea obezității și a diabetului de tip 2 contribuie la acest fenomen. Totuși, specialiștii subliniază că relația nu este simplă: nu toți bărbații cu testosteron scăzut au și un libido scăzut.

Terapia cu testosteron: indicație medicală vs. marketing agresiv

Terapia de substituție cu testosteron este recomandată medical în cazuri precum hipogonadismul, o afecțiune în care organismul nu produce suficient hormon. În afara acestor situații, utilizarea TRT este subiect de intensă dezbatere.

BBC observă că în Marea Britanie, reclamele pentru testarea nivelului de testosteron sunt omniprezente, promițând soluții pentru oboseală, „ceață mentală” sau dorință sexuală scăzută. Anumiți medici din sistemul public avertizează că tratamentul este adesea prezentat ca o soluție rapidă pentru probleme complexe, cu cauze psihologice, relaționale sau legate de stilul de viață.

În același timp, reprezentanți ai clinicilor private susțin că sistemul public nu este adecvat pregătit pentru diagnosticarea și tratarea cazurilor cu testosteron scăzut, existând pacienți care beneficiază cu adevărat de terapie.

Praguri diferite și zone gri

Un alt aspect sensibil este diversitatea interpretărilor valorilor considerate „normale”. În Marea Britanie, ghidurile pot varia semnificativ între instituții, unele clinici private fiind dispuse să trateze pacienți care se află aproape de limita inferioară a intervalului normal.

În cazul femeilor, situația este și mai complicată. Testosteronul scade în mod natural pe măsură ce se îmbătrânește, și multe sisteme publice nu dispun de tratamente autorizate specific pentru femei, utilizarea acestora fiind frecvent „off-label”. Dovezile clinice indică faptul că terapia poate fi eficientă, în special pentru femeile ajunse la postmenopauză cu un libido scăzut, dar nu există un consens pentru utilizarea pe scară largă.

Efecte secundare și limitele tratamentului

Terapia cu testosteron nu este lipsită de riscuri. La bărbați, pot apărea modificări ale stării de dispoziție, creștere în greutate sau afectarea fertilității. La femei, reacțiile adverse pot include creșterea pilozității sau acnee. Specialiștii subliniază necesitatea unei monitorizări atente în timpul tratamentului.

Medicii citați de BBC avertizează că testosteronul nu reprezintă o soluție universală pentru dorința sexuală redusă. Libidoul este influențat de o multitudine de factori, de la sănătatea mentală la dinamica relației de cuplu și stilul de viață. Dinamici non-hormonale pot avea efecte comparabile sau chiar mai mari în multe situații.

Discuția despre terapia cu testosteron reflectă o schimbare în mentalitate: dorința de a găsi soluții rapide pentru probleme complexe. În absența unei evaluări medicale complete, tratamentele hormonale pot fi percepute ca un „panaceu”, în timp ce realitatea clinică este semnificativ mai nuanțată.