Diviziunile interne și amenințările pentru stabilitatea Ucrainei
Diviziunile politice interne și epurările ar putea avea un impact devastator asupra Ucrainei, superior amenințărilor externe provenite de la ruși. Pe frontul ucrainean, luptele continuă cu intensitate, în timp ce sprijinul occidental începe să manifeste semne de oboseală. Acest aspect este evident, inclusiv prin suspendarea temporară a ajutorului militar american de la 1 iulie. Totodată, într-o bătălie mai puțin vizibilă, dar extrem de riscantă, se desfășoară evenimente în centrul puterii de la Kiev.
Conform unei analize recente publicate de The Economist, amenințarea reală la adresa stabilității Ucrainei ar putea proveni din interior, manifestându-se printr-un proces accelerat de concentrare a puterii și diminuare a mecanismelor democratice.
În mijlocul acestor tumulturi politice, numele lui Andrii Iermak, șeful administrației prezidențiale și considerat, în opinia jurnaliștilor britanici, „adevăratul premier fără portofoliu” al Ucrainei, iese tot mai des în evidență.
Trei evenimente cu un singur comun
The Economist identifică trei evenimente majore din luna iunie care indică evoluțiile recente din politica ucraineană: investigația împotriva vicepremierului Oleksii Cernîșov, considerat un posibil succesor al actualului prim-ministru, încercarea de a-l înlătura pe șeful serviciului de informații militare, generalul Kirilo Budanov, și discuțiile care vizează numirea Iuliei Sviridenko în funcția de premier.
Aceste acțiuni sunt interpretate drept ulterioare influenței lui Iermak. Fost avocat și producător de film, acesta a câștigat rapid încrederea președintelui Volodimir Zelenski. Consolidarea poziției sale s-a realizat printr-un mix de loialitate, oportunism și control informațional. The Economist observă că stilul său politic a generat frustrare în cercurile diplomatice americane, iar accesul său la resursele diplomatice pare să se diminueze.
Investigarea rivalităților politice
Deși nu există dovezi concludente că Iermak ar fi ordonat ancheta împotriva lui Cernîșov, mai mulți oficiali cotați de The Economist afirmă că Iermak a intervenit pentru a accelera investigația referitoare la achizițiile de locuințe la prețuri preferentiale de către apropiați ai vicepremierului. Se consideră că „păcatul” lui Cernîșov a fost încercarea de a stabili relații directe cu autoritățile americane, fără implicarea lui Iermak.
În locul său, se discută despre Iulia Sviridenko, ministra Economiei, care este văzută ca o aliată a lui Iermak, având un stil de guvernare compatibil cu preferințele acestuia. Se preconizează că o schimbare a premierului Denîs Șmîhal nu este o întrebare de „dacă”, ci de „când”. Sursele indică faptul că votul în Rada Supremă ar putea să aibă loc în săptămânile următoare.
„Andrii finalizează ceea ce consideră o lucrare neterminată. Majoritatea oamenilor din guvern sunt deja ai săi,” afirmă un oficial de rang înalt sub anonimat.
Conflictul din cadrul serviciilor de informații
O altă linie de conflict semnificativă se desprinde din dinamicile interne ale Serviciului de Informații Militare, condus de generalul Kirilo Budanov. Acesta este un lider carismatic, dar polarizant, iar relația sa cu Iermak a fost tensionată de-a lungul anilor. The Economist menționează o „nouă încercare” de destituire a generalului – blocată, de această dată, printr-o combinație de manevre interne și presiuni venite din partea administrației americane.
Descrierea lui Budanov din articolul menționat este ambiguă: unii îl consideră un vizionar cu idei riscante, în timp ce alții cred că este un loialist dedicat statului, capabil să ofere președintelui informații corecte și neîngroșate.
Decizia finală a revenit însă lui Zelenski – o dovadă că, indiferent de provocările interne, președintele rămâne figura centrală în orchestrarea direcției politico-militare a Ucrainei.
Puterea lui Iermak în contextul deciziilor guvernamentale
Andrii Iermak are un rol influent în ierarhia guvernamentală, însă competențele sale nu sunt absolute. Potrivit jurnaliștilor din Marea Britanie, „Se pare că Iermak nu deține puterea de unul singur, ci o extrage dintr-o relație de dependență reciprocă cu șeful statului”. Această observație subliniază complexitatea dinamicii dintre Iermak și președinte, evidențiind faptul că ultimele decizii rămân în mâinile liderului național.
Filtrarea informațiilor și climatul de neîncredere
Cu toate acestea, importanța lui Iermak nu poate fi subestimată. Surse din cadrul guvernului indică faptul că acesta controlează aproximativ 85% din informațiile care ajung la președinte. Climatul creat la nivelul executiv este perceput ca „toxică și aproape conspiraționistă”. Se argumentează că monopolizarea atenției președintelui de către Iermak creează o bulă informațională, menținându-l pe șeful statului într-o continuă alimentare cu idei favorabile intermediarului său.
Riscurile puterii centralizate în contextul ucrainian
Pentru Ucraina, care traversează un moment critic în istoria sa recentă, concentrarea excesivă a puterii și lipsa transparenței constituie riscuri semnificative. Potrivit The Economist, aceasta ar putea conduce la o tendință autoritară, în special având în vedere că opoziția este din ce în ce mai exclusă din viața politică, iar deciziile importante sunt luate din ce în ce mai restrâns. Remarcile unui oficial ucrainean subliniază gravitatea situației: „Rușii ne ard lent, iar noi ne jucăm de-a puterea într-un mod periculos de stupid”.
Contradicții în cazul Cernîșov
Analiza realizată de The Economist corespunde, în multe privințe, realităților din culisele puterii de la Kiev. Totuși, detaliile referitoare la cazul Cernîșov nu se aliniază complet cu faptele. Jurnaliștii de la Zerkalo Nedeli subliniază că inițiativa pentru crearea Ministerului Unității a fost lansată de către președinte și Iermak, iar Cernîșov fusese deja propus pentru postul de ambasador la Washington. De asemenea, echipa de la Președinție l-a susținut în momentele de criză, iar sugestia ca acesta să devină premier a fost considerată nerealistă.
Noul echilibru: Iulia Sviridenko
În contrast cu cazul Cernîșov, Iulia Sviridenko este percepută ca o figură de stabilitate, fiind susținută direct de Zelenski și Iermak, fără legături cu oligarhii sau clanurile influente. Aceasta reprezintă un potențial promotor al continuității politice într-o administrație care caută să echilibreze loialitatea cu eficiența. Susținerea sa de către liderii existente sugerează o dorință de a menține un fir roșu în gestionarea guvernamentală, chiar și într-un context marcat de provocări interne și externe.
