România marchează, duminică, 10 mai 2026, Ziua Independenței Naționale, una dintre cele mai încărcate date din istoria modernă a statului român. Sărbătoarea, consacrată prin Legea nr. 189/2021, nu este doar aniversarea independenței față de Imperiul Otoman, ci și o recuperare simbolică a unei zile care, vreme de decenii, a fost împinsă în afara calendarului oficial de regimul comunist.
10 Mai este una dintre puținele date din istoria României care adună trei momente fondatoare. La 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul ca domnitor al Principatelor Unite, deschizând etapa modernizării accelerate a statului român. La 10 mai 1877, domnitorul Carol I a promulgat actul independenței, după ce Parlamentul proclamase, cu o zi înainte, ruperea legăturilor de dependență față de Poarta Otomană. La 10 mai 1881, România devenea Regat, iar Carol I era proclamat rege.
De la proclamarea independenței la recunoașterea internațională
Momentul politic al independenței a început în Parlament, la 9 mai 1877, când ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a rostit celebrul discurs în care a afirmat că România este „națiune de sine stătătoare”. Adunarea Deputaților și Senatul au adoptat moțiuni prin care luau act de ruperea legăturilor cu Imperiul Otoman și de independența absolută a României. Documentul a devenit lege prin semnarea și promulgarea lui de către Carol I la 10 mai 1877.
Independența nu a rămas însă doar un act parlamentar. Ea a trebuit confirmată pe câmpul de luptă, în Războiul de Independență din 1877-1878. Armata română a trecut Dunărea și a luptat la Plevna, Grivița, Rahova, Smârdan și Vidin, iar participarea militară a României a fost decisivă pentru impunerea noului statut politic al țării. Arhivele Militare descriu acel conflict drept „botezul focului” pentru tânăra armată română.
Recunoașterea internațională a independenței a venit în 1878, după război, prin tratatele de pace și prin deciziile marilor puteri. România ieșea astfel din logica suzeranității otomane și intra în rândul statelor europene independente, cu un nou prestigiu politic și militar.
Ziua care lega independența de statul modern
Pentru români, 10 Mai a devenit, în perioada monarhiei, mai mult decât o aniversare istorică. A fost Ziua Națională a României, o sărbătoare a statului modern, a suveranității și a continuității instituționale. Data unea începutul domniei lui Carol I, câștigarea independenței și ridicarea României la rang de regat.
Tocmai această încărcătură a făcut ca 10 Mai să fie eliminată după instaurarea regimului comunist. Odată cu abolirea monarhiei, la 30 decembrie 1947, noua putere a schimbat nu doar forma de guvernământ, ci și memoria oficială a statului. Ziua de 10 Mai, legată de monarhie, independență și tradiția constituțională de dinainte de comunism, a fost înlocuită de 23 August, transformată în marea sărbătoare politică a regimului.
Astfel, timp de decenii, 10 Mai a supraviețuit mai ales în memoria istoricilor, a familiilor atașate tradiției vechiului stat român și a celor care vedeau în această dată o legătură cu România democratică și europeană de dinainte de comunism. După 1989, Ziua Națională a devenit 1 Decembrie, dar 10 Mai a început treptat să fie readusă în dezbaterea publică drept zi a independenței și a modernizării statului.
Revenirea oficială a zilei de 10 Mai
Primul pas al revenirii oficiale a fost făcut în 2015, când 10 Mai a fost declarată zi de sărbătoare națională. Ulterior, prin Legea nr. 189/2021, data a fost consacrată explicit ca Ziua Independenței Naționale a României, sărbătoare națională lucrătoare. Actul normativ prevede că Parlamentul, Președinția, Guvernul, celelalte autorități centrale și autoritățile locale pot organiza manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.
În expunerea de motive a legii, inițiatorii au invocat necesitatea „restabilirii adevărului istoric” și a reluării tradiției din perioada 1866-1947, când 10 Mai era sărbătorită ca Zi Națională a României.
În 2026, discuția a mers chiar mai departe: un proiect depus la Senat propune ca 10 Mai să devină și zi liberă legală, nu doar sărbătoare națională lucrătoare. Inițiatorii susțin că data are o semnificație istorică de prim rang, reunind începutul domniei lui Carol I, proclamarea independenței și transformarea României în regat.
O zi despre suveranitate, memorie și stat
Semnificația Zilei Independenței nu este doar una festivă. 10 Mai vorbește despre momentul în care România a trecut de la statutul de stat aflat sub suzeranitate otomană la cel de stat independent, capabil să își apere decizia politică prin sacrificiu militar și să obțină recunoaștere internațională.
În același timp, revenirea acestei zile în calendarul oficial este și o reparație de memorie. După ce comunismul a rupt deliberat legătura cu tradiția monarhică și cu simbolurile României moderne, 10 Mai a fost readusă în spațiul public ca zi a independenței, a continuității statale și a unei identități naționale care nu începe și nu se termină cu regimurile politice trecătoare.
Pentru români, 10 Mai rămâne ziua în care independența nu este doar evocată, ci pusă în legătură cu ideea de stat modern, de suveranitate și de demnitate națională. Este data care amintește că România și-a câștigat locul în Europa nu prin declarații simbolice, ci prin decizie politică, sacrificiu militar și recunoaștere diplomatică.
Sursă: stiripesurse.ro
