Record din penitenciar: Condamnat la 30 de ani de închisoare, ajuns mare 'jucător' la Curtea Constituțională și student la 2 facultăți

Un caz rar în sistemul penitenciar românesc capătă proporții neașteptate: un bărbat condamnat definitiv la 30 de ani de închisoare nu doar că urmează cursurile a două facultăți la Universitatea Babeș-Bolyai, dar a reușit să provoace și un control de constituționalitate asupra legii care îi reglementează propria detenție. După zeci de procese deschise din spatele gratiilor și multiple demersuri împotriva administrațiilor penitenciare, acesta a ajuns cu mai multe excepții de neconstituționalitate pe masa Curții Constituționale, cea mai recentă decizie fiind publicată în Monitorul Oficial — un parcurs care îl transformă într-un caz aproape fără precedent în sistemul românesc.

Condamnat inițial la 44 de ani și 6 luni pentru înșelăciuni și evaziune fiscală, pedeapsă redusă la 30 de ani prin aplicarea vechiului Cod penal, Zsolt-Csaba Erli nu a dispărut în tăcere în sistemul penitenciar. Din contră.

Din penitenciarele Gherla, Aiud, Oradea sau Baia Mare, a deschis zeci de procese, inclusiv la CCR, a câștigat litigii privind accesul la informații de interes public și a construit un profil atipic pentru un deținut: student la Drept, Jurnalism, autor de blog juridic, reclamant sistematic al administrațiilor penitenciare.

Pușcăriașul care dă statul în judecată din celulă și ajunge la CCR

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 148 din 26 februarie 2026, apare o decizie aparent tehnică a Curții Constituționale. La prima vedere, este doar o respingere de excepție. Totuși, acest document marchează un episod rar: un deținut condamnat la 30 de ani de închisoare provoacă un control de constituționalitate asupra legii executării pedepselor.

Este vorba despre Zsolt-Csaba Erli, care, după condamnarea sa definitivă pentru înșelăciuni și evaziune fiscală, a devenit student la Drept și Jurnalism, fiind acum una dintre cele mai active voci litigioase din sistemul penitenciar românesc.

Prin Decizia nr. 496 din 21 octombrie 2025, publicată oficial, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate formulată de el, dar contextul acestei decizii este mult mai complex.

De la 44 de ani de închisoare la plafonul legal de 30

Erli a fost inițial condamnat la o pedeapsă de 44 de ani și 6 luni de detenție pentru mai multe acte de înșelăciune și evaziune fiscală. Printre cele mai notorii fapte se numără luarea de credite nerambursate, utilizarea de file cec fără acoperire și încasarea a 20.000 de euro pentru un concert de Revelion care nu a avut loc.

Procesul său, desfășurat conform vechiului Cod penal, a dus la o reducere a pedepsei la plafonul maxim de 30 de ani.

Pentru majoritatea condamnaților, o astfel de sentință ar implica o ieșire din atenția publicului.

În cazul lui Erli, aceasta a deschis o carieră juridică din spatele gratiilor.

Deținutul care a deschis zeci de procese

În ultimii ani, Erli a intentat procese împotriva mai multor administrații penitenciare – inclusiv Aiud, Gherla, Oradea, Baia Mare, Miercurea Ciuc, și Spitalul Penitenciar Dej. A câștigat unele cazuri legate de accesul la informații de interes public, a formulat cereri de despăgubiri și a contestat condițiile de detenție.

De asemenea, s-a înscris la Facultatea de Drept și apoi la Jurnalism, la Universitatea Babeș-Bolyai. A obținut o bursă de merit și a lansat bloguri juridice dedicate executării pedepselor.

Cu toate acestea, miza reală nu a fost doar activitatea sa ca și activist, ci și testarea constituționalității legilor care îl priveau.

Sintagma care a ajuns pe masa CCR

Erli a contestat articolul 78 din Legea 254/2013 referitor la executarea pedepselor, punând sub semnul întrebării formularea conform căreia „persoanelor condamnate li se poate cere să muncească”.

El a argumentat că această sintagmă este lipsită de claritate și permite interpretări arbitrare, ceea ce ar putea duce la discriminări sau chiar la forme mascată de muncă forțată.

Excepția a fost analizată de Curtea Constituțională, care a corelat cazurile cu o altă speță similară.

În motivarea sa, Curtea a explicat că dispozițiile respective sunt suficient de clare și că munca în penitenciar este reglementată în funcție de regimul de executare, abilitățile, condiția de sănătate și calificările profesionale. CCR a concluzionat că nu există muncă forțată și nici o încălcare a principiului egalității în drepturi. Excepția a fost astfel respinsă ca neîntemeiată.

Aspectul cu adevărat notabil este nu neapărat respingerea excepției, ci existența acesteia. Foarte puțini deținuți reușesc să formuleze excepții de neconstituționalitate bine argumentate, care să fie acceptate pentru analiză și publicate ulterior în Monitorul Oficial.