La câteva minute de mers pe jos de Independence Hall din Philadelphia, locul în care au fost dezbătute şi proclamate idealurile fondatoare ale Statelor Unite, o altă parte a istoriei americane a devenit de curând „un punct fierbinte”, informează joi Reuters, potrivit Agerpres.
La President’s House, una dintre primele reşedinţe utilizate de preşedinţii George Washington şi John Adams, o expoziţie în aer liber analizează ceea ce Serviciul Parcurilor Naţionale a descris drept „paradoxul dintre sclavie şi libertate”. Expoziţia se concentrează asupra vieţilor persoanelor ţinute în sclavie, inclusiv a lui Oney Judge, o femeie ţinută în sclavie de George şi Martha Washington, care a evadat în 1796 şi a rămas liberă în pofida eforturilor depuse pentru a captura din nou.
Panourile despre sclavie
În ianuarie 2026, Serviciul Parcurilor Naţionale a îndepărtat panourile explicative referitoare la sclavie montate la faţa locului, după ce preşedintele Donald Trump a emis anul trecut un ordin executiv prin care le-a cerut agenţiilor federale şi instituţiilor culturale americane să revizuiască şi să modifice programele care, potrivit acestuia, ar promova „o ideologie care creează diviziuni”.
Reprezentanţii administraţiei americane susţin că aceste modificări restabilesc echilibrul în instituţiile care, potrivit lor, s-au concentrat prea mult pe nedreptăţile din America, în timp ce criticii afirmă că modificările adoptate limitează discuţiile despre sclavie şi rasă.
Măsura adoptată în Philadelphia a declanşat o bătălie în justiţie, iar un judecător federal a dispus, în februarie, reinstalarea panourilor. Ulterior, o curte federală de apel a hotărât luna trecută că administraţia Trump poate dezasambla şi înlocui acea expoziţie.
Alan Spears, directorul-senior al departamentului de resurse culturale din cadrul organizaţiei non-profit National Parks Conservation Association, a declarat că implicaţiile acestei controverse depăşesc graniţele oraşului Philadelphia, ridicând întrebări cu privire la posibilitatea ca siturile istorice să ofere interpretări necenzurate. „Când îndepărtaţi acele panouri, de fapt cenzuraţi, atenuaţi, cosmetizaţi şi ştergeţi istoria americană”, a spus Alan Spears.
În contextul în care Statele Unite sărbătoresc 250 de ani de la înfiinţare, dezbaterea privind incluziunea istorică a devenit parte a unei discuţii naţionale mai ample despre modul în care ţara ar trebui să-şi spună povestea: ca o celebrare a idealurilor fondatoare şi a realizărilor naţionale sau ca o reflecţie mai nuanţată, care include sclavia, deposedarea populaţiei indigene, imigraţia, excluziunea şi luptele grupurilor marginalizate pentru a-şi asigura drepturile promise în documentele fondatoare ale naţiunii americane.
Ani întregi de pregătiri
Muzee, situri istorice, parcuri şi instituţii culturale din întreaga ţară au petrecut ani întregi pregătind evenimente menite să atragă milioane de vizitatori cu ocazia acestei aniversări speciale. Însă planurile lor s-au împotmolit într-o dispută mai amplă privind memoria istorică, patriotismul şi puterea politică.
În Florida, Arhivele şi Biblioteca Muzeului Naţional Stonewall, una dintre cele mai importante arhive LGBTQ+ din Statele Unite, se confruntă cu presiuni proprii.
Preşedintele acelei instituţii, Robert Kesten, a declarat că pierderile de finanţare ar putea limita eforturile de conservare şi diseminare a documentelor istorice, pe măsură ce donatori corporativi şi privaţi devin tot mai precauţi în ceea ce priveşte sprijinirea organizaţiilor pe care ei le consideră controversate din punct de vedere politic. Muzeul se aşteaptă să piardă între 70.000 şi 90.000 de dolari din subvenţiile districtuale până la sfârşitul anului în curs. Robert Kesten a atribuit aceste reduceri oficialilor republicani din Florida, despre care a declarat că s-au opus incluziunii comunităţii LGBTQ+.
„Este o sumă uriaşă de bani pe care o organizaţie precum a noastră va trebui să o suplinească”, a spus el.
Expoziţia actuală a muzeului îl are în centrul ei pe baronul Friedrich von Steuben, ofiţerul militar prusac care a contribuit la transformarea Armatei Continentale a lui George Washington în timpul Războiului de Independenţă. Istoricii au dezbătut problema orientării sale sexuale, iar unii cercetători şi activişti LGBTQ+ îl menţionează ca pe o posibilă personalitate gay proeminentă în procesul de creare a naţiunii americane. Robert Kesten a declarat că istoria Statelor Unite s-a concentrat într-un mod disproporţionat asupra poveştilor bărbaţilor albi, creştini şi heterosexuali. „Iar dacă eşti altfel, atunci eşti de prisos”, a adăugat el.
Istorici, directori de muzee şi susţinători ai culturii au declarat pentru Reuters că recenta iniţiativă federală riscă să restrângă gama de poveşti pe care muzeele şi siturile istorice le pot prezenta. Lupta ideologică se desfăşoară chiar în timp ce muzeele care oferă relatări mai cuprinzătoare ale istoriei americane rămân atracţii majore. Anul trecut, Muzeul Naţional de Istorie şi Cultură Afro-Americană din reţeaua Smithsonian din Washington D.C. a atras 1,4 milioane de vizitatori, iar Muzeul Naţional al Amerindienilor a atras peste 620.000 de vizitatori.
Institutul Smithsonian nu a răspuns deocamdată solicitării de a preciza dacă muzeele sale au modificat expoziţiile sau activitatea curatorială pentru a se conforma ordinului emis de preşedintele Donald Trump, intitulat „Restabilirea adevărului şi a bunului simţ în istoria americană”.
Muzeul Naţional de Istorie şi Cultură Afro-Americană a anunţat că programul său pentru cea de-a 250-a aniversare a Statelor Unite „va explora eforturile naţiunii de a realiza o uniune mai perfectă”.
„Istoria înseamnă să ne amintim întreaga amploare a trecutului, indiferent dacă acesta susţine sau subminează un obiectiv politic”, a declarat Ibram X. Kendi, profesor de istorie la Universitatea Howard.
Între timp, noile cerinţe care vizează depunerea cererilor pentru subvenţiile federale destinate muzeelor de istorie şi cultură afro-americane i-au determinat pe mulţi să renunţe la depunerea formularelor, potrivit lui John Dichtl, preşedintele şi CEO-ul Asociaţiei Americane pentru Istorie Statală şi Locală, ceea ce ar putea să plaseze unele muzee de mare tradiţie într-o situaţie financiară incertă.
Institutul de Servicii pentru Muzee şi Biblioteci, o mică agenţie federală care distribuie subvenţiile, acceptă în prezent proiecte care „promovează în rândul tuturor generaţiilor o mai mare apreciere… prin naraţiuni înălţătoare şi pozitive despre experienţa noastră americană comună”.
„Te face să te întrebi ce anume a fost dat la o parte pentru a face loc acestui lucru”, a declarat John Dichtl. Institutul de Servicii pentru Muzee şi Biblioteci, contactat de Reuters, nu a făcut declaraţii pe această temă.
REACŢIA ADMINISTRAŢIEI
Reprezentanţii administraţiei americane au respins acuzaţiile de „ştergere a istoriei”, afirmând că scopul nu este acela de a elimina capitolele dificile din istoria americană, ci de a pune din nou un accent mai mare pe idealurile fondatoare ale naţiunii, inclusiv pe libertatea religioasă şi libertatea de exprimare.
Iniţiativa „Freedom 250”, susţinută de Casa Albă, a promovat educaţia patriotică şi programele publice legate de înfiinţarea naţiunii americane, prin intermediul unei organizaţii de tip „parteneriat public-privat”.
„Camioanele Libertăţii” – muzee mobile amenajate în camioane cu remorcă – au străbătut ţara cu expoziţii dedicate Declaraţiei de Independenţă, lui George Washington şi Războiului de Independenţă, abordând doar în mod limitat tema sclaviei şi a experienţelor minorităţilor din perioada fondării naţiunii americane.
„Rolul nostru este să integrăm diferite iniţiative, pentru ca americanii să poată celebra printr-o experienţă unitară”, a declarat Keith Krach, directorul general al iniţiativei „Freedom 250”, într-un interviu acordat pentru Reuters în luna mai.
Clifford Murphy, directorul Centrului Smithsonian pentru Folclor şi Patrimoniu Cultural, a declarat că activitatea instituţiei sale în legătură cu cea de-a 250-a aniversare a ţării se bazează pe prezentarea istoriei americane atât ca „o sărbătoare”, cât şi ca „o reflecţie”, chiar şi în contextul unor dezbateri mai ample privind ştergerea istorică.
Pentru mulţi istorici şi academicieni, preocupările lor sunt legate nu de celebrarea epocii de fondare a naţiunii americane, ci de aspectele pe care ei consideră că au fost omise.
Kimberlé Crenshaw, profesoară de drept şi cercetătoare care a contribuit la elaborarea teoriei critice a rasei, a afirmat că instituţiile publice riscă să încurajeze celebrarea, minimizând în acelaşi timp prejudiciile cauzate de politicile şi sistemele care au contribuit la formarea naţiunii americane.
„Dacă instituţiile noastre principale nu vor aborda în mod critic trecutul nostru, atunci trebuie să întrebăm: Care este rolul vostru în această democraţie?”, a declarat Kimberlé Crenshaw.
ISTORIA ÎNTUNECATĂ
Ann Burroughs, preşedinta Muzeului Naţional Japonez-American, a declarat că păstrarea istoriei dificile este esenţială, subliniind că peste 120.000 de persoane de origine japoneză – „majoritatea fiind cetăţeni americani” – au fost încarcerate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ea a numit acele lagăre „o parte foarte întunecată a istoriei americane” şi a spus că muzeul pe care îl conduce nu şi-a modificat programul în urma ordinului emis de Donald Trump şi a refuzat de atunci să solicite subvenţii federale.
„Aceasta (istoria japonezo-americană) spune povestea confruntării cu adevărul despre rasă şi de ce este important pentru noi să ne opunem autoritarismului”, a declarat ea.
În ceea ce priveşte comunităţile indigene, susţinătorii afirmă că istoria lor a fost mult timp marginalizată în sălile de clasă americane şi în memoria publică, fiind adeseori redusă la câteva menţiuni în manualele şcolare cu ocazia Zilei Recunoştinţei (Thanksgiving).
„Aceasta fost un şir neîntrerupt de eşecuri, dar cu atât mai mult acum”, a declarat Joshua Arce, preşedintele organizaţiei non-profit Partnership With Native Americans.
Sursă: stiripesurse.ro
