Din punct de vedere tehnic şi al tranziţiei energetice, faptul că energia solară a acoperit aproximativ 70% din consumul de energie electrică al României la prânzul zilei de 19 iunie 2026 pare o performanţă remarcabilă. Însă întrebarea relevantă pentru consumatori este alta: s-a tradus această performanţă în energie mai ieftină? Datele pieţei arată că răspunsul nu este atât de simplu, susţine preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă, într-o analiză publicată sâmbătă.
Acesta explică că la orele de maximă producţie fotovoltaică, preţurile pe Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU) au scăzut puternic. La ora 11, preţul energiei electrice a fost de aproximativ 47,8 lei/MWh, iar la ora 12 de circa 59,8 lei/MWh. Dar această energie ieftină este exportată în mare parte, astfel nu scade preţul energiei electrice în România. În schimb, la vârful de consum din intervalul de seară, când producţia solară este practic inexistentă, preţul a urcat la aproximativ 1.360 lei/MWh (ora 21). Diferenţa dintre cele două momente este de aproape 23 de ori, conform Agerpres.
„Această volatilitate extremă evidenţiază una dintre principalele provocări ale sistemului energetic actual: energia solară produce masiv atunci când cererea şi valoarea economică a energiei sunt mai reduse, dar nu este disponibilă în intervalele cu consum ridicat, când energia este cea mai valoroasă”, susţine autorul analizei.
Acesta adaugă că pentru a înţelege mai bine situaţia, merită comparată cu iunie 2019, ultimul an în care piaţa energiei electrice nu era influenţată de crize energetice, intervenţii administrative sau dezechilibre majore.
În iunie 2019, preţul mediu al energiei pe PZU România se situa în intervalul 45-55 euro/MWh. În schimb, pe 19 iunie 2026, preţul mediu zilnic a fost de aproximativ 106 euro/MWh.
Rezultă că preţul mediu al energiei electrice din 19 iunie 2026 a fost de aproximativ două ori mai mare decât nivelul caracteristic lunii iunie 2019, energia solară a redus semnificativ preţurile în orele de prânz, însă costurile ridicate din intervalul de seară au compensat şi chiar au depăşit beneficiile generate de energia ieftină din timpul zilei.
Mai mult, diferenţa foarte mare dintre preţurile de la prânz şi cele din timpul serii obligă sistemul energetic să se bazeze pe surse flexibile – hidrocentrale, centrale pe gaze, importuri sau capacităţi de stocare – pentru a acoperi consumul atunci când fotovoltaicul nu mai produce. Costul acestor resurse se reflectă inevitabil în preţurile ridicate din orele de vârf.
Pentru 19 iunie 2026, preţurile au variat între aproximativ 47,8 lei/MWh şi 1.360 lei/MWh, iar preţul mediu zilnic s-a situat a fost de 554 lei/MWh.
Prin comparaţie, în 2019, preţul mediu pe PZU era de 246 lei/MWh.
Dacă presupunem că nivelul consumului naţional şi profilul de consum au fost comparabile între cele două perioade, rezultă că energia consumată în România pe 19 iunie 2026 a avut un cost total estimat de 2,1-2,4 ori mai mare decât într-o zi similară din iunie 2019.
„Cu alte cuvinte fotovoltaicul a redus dramatic preţurile în timpul zilei, însă nu a eliminat necesitatea unor surse costisitoare de energie în intervalul 19:00-22:00, iar sistemul a continuat să plătească foarte scump energia necesară exact în perioada cu cel mai ridicat consum”, apreciază autorul analizei.
La 19 iunie 2019, fotovoltaicul acoperea aproximativ 8% din consum la prânz, nu existau excedente semnificative de producţie solară, preţurile erau relativ uniforme pe parcursul zilei şi diferenţa dintre preţul minim şi cel maxim era redusă.
La 19 iunie 2026, fotovoltaicul a acoperit aproximativ 70% din consum la prânz, energia produsă în acel interval a avut o valoare economică foarte scăzută, după apus, producţia solară a trebuit înlocuită rapid cu energie hidro, gaze, importuri sau stocare, iar costul energiei la vârf de consum a fost de 23 de ori mai mare decât la prânz.
„De aici rezultă ceea ce poate fi numit paradoxul fotovoltaic: cu cât producţia solară este mai mare în absenţa unor capacităţi suficiente de stocare şi flexibilizare, cu atât valoarea economică a energiei produse la prânz scade, în timp ce energia necesară seara rămâne foarte scumpă”, susţine autorul analizei.
La întrebarea „Este o realizare faptul că fotovoltaicul a acoperit 70% din consum?” există două răspunsuri corecte. Din punct de vedere tehnic: da. Este o performanţă remarcabilă pentru integrarea energiilor regenerabile şi pentru reducerea emisiilor de carbon. Dar din punct de vedere economic: nu neapărat. În lipsa unor capacităţi semnificative de stocare, a managementului inteligent al consumului şi a unei flexibilităţi sporite a sistemului, excedentul solar din timpul zilei reduce preţurile doar temporar, fără a diminua suficient costurile din orele critice de seară. Ziua de 19 iunie 2026 demonstrează că succesul tehnic al energiei fotovoltaice nu se traduce în energie mai ieftină pentru consumatori, din contră ea este mai scumpă, se arată în analiză.
„Fotovoltaicul a produs masiv exact în intervalul în care valoarea economică a energiei era cea mai redusă, iar după apus sistemul a fost nevoit să înlocuiască această producţie cu surse mult mai costisitoare. Fără investiţii consistente în stocare, flexibilizarea consumului şi mecanisme de valorificare a surplusului de energie din timpul zilei, România riscă să se confrunte tot mai frecvent cu acest paradox, abundenţă de energie ieftină la prânz şi deficit de energie foarte scumpă seara, diferenţa dintre cele două ajungând, în cazul zilei de 19 iunie 2026, la un raport de aproximativ 23 la 1”, concluzionează preşedintele AEI.
Sursă: stiripesurse.ro
