Fostul director adjunct al Institutului Național al Magistraturii, procurorul Marian Trușcă, afirmă că infracțiunile cu conotație sexuală comise asupra copiilor reprezintă una dintre cele mai grave forme de violență întâlnite în activitatea judiciară. Magistratul a vorbit despre dosarele care l-au marcat profesional, despre dificultățile întâmpinate în anchete și despre problema majoră a cazurilor care nu ajung niciodată în atenția autorităților.
Marian Trușcă spune că experiența acumulată în investigarea unor astfel de fapte a avut un impact puternic asupra sa, atât din punct de vedere profesional, cât și personal. Procurorul susține că aproape toate dosarele de acest tip pe care le-a coordonat în ultimul deceniu au fost încărcate de o puternică dimensiune emoțională.
„Cam toate dosarele, câteva zeci de dosare pe care le-am instrumentat în mod direct în ultimii 10 ani și la care cumva am participat alături de colegii mei, au o componentă emoțională și psihologică foarte pregnantă”, spune Trușcă, citat de Mediafax.
Cazul care l-a urmărit ani la rând
Magistratul a rememorat primul dosar de mare amploare pe care l-a gestionat în această zonă, în anul 2015. Ancheta viza un antrenor de handbal care activa la un lot privat și care a fost acuzat că a profitat de mai multe sportive minore aflate sub pregătirea sa.
Potrivit procurorului, cazul a devenit cunoscut la nivel public și a implicat mai multe victime identificate în timpul investigațiilor.
„A fost și mediatizat la vremea respectivă cu acel profesor de handball care abuzase aproape întreaga echipă de fete. Nouă victime am identificat la momentul respectiv, am convingerea că mai erau și altele care, din păcate, nu au dorit să vorbească, copiii de 12-14 ani. (…) Chiar mă gândeam zilele trecute la acest caz într-o discuție cu cineva și îmi puneam problema oare ce fac și în ce stare sunt acele victime care acum au 22-24 de ani? Oare cum s-au integrat? Oare în ce măsură acel episod extrem dramatic din viața lor le-a marcat existența? Sunt convins că da, dar nu vom ști niciodată în ce măsură”, a declarat Marian Trușcă.
Antrenorul Ion Țibru a fost condamnat inițial la 30 de ani de închisoare. Ulterior, după judecarea apelului, pedeapsa a fost redusă la 22 de ani, potrivit amintirilor procurorului.
Trușcă spune că experiența acelui dosar a contribuit decisiv la orientarea sa profesională și la dorința de a susține dezvoltarea unor structuri specializate pentru investigarea unor astfel de infracțiuni.
Ce instrumente au la dispoziție autoritățile
Întrebat despre existența unor evidențe dedicate persoanelor condamnate pentru astfel de fapte, procurorul a explicat că autoritățile utilizează mai multe baze de date și mecanisme de monitorizare.
„Există o bază de date că se numiște V-Class la Inspector General Poliției și care înglobează foarte multe date despre persoane care au comis astfel de fapt.
Există acest registru (n.r. – al abuzatorilor) care ajută și el într-o oarecare măsură, dar progresul din punctul meu de vedere cel mai important care s-a realizat în ultimul timp a fost acela că avem în sfârșit organe de urmărire penală cu adevărat specializate”, a explicat Trușcă.
Acesta a precizat că specializarea procurorilor și polițiștilor există în special în București și în alte câteva zone din țară, însă extinderea modelului la nivel național nu s-a realizat încă.
„În special în București și în câteva locuri din țară, pentru că din păcate nu ne-am putut extinde, să spunem așa, specializarea la nivel național, așa cum mi-aș fi dorit eu”, a declarat Trușcă.
Cazurile care nu ajung niciodată la poliție
În opinia procurorului, una dintre cele mai mari dificultăți în combaterea acestui tip de infracționalitate este numărul ridicat al faptelor care nu sunt raportate autorităților.
„Principala problemă sau una dintre marile probleme ale acestui tip de criminalitate este că el nu se sesizează. Potrivit studiilor foarte bine elaborate și realizate la nivel internațional, doar una din trei victime le sesizează (n.r. organelor de poliție) de-a lungul existenței faptul că a fost supusă unei forme de abuz”, spune Trușcă.
Magistratul a explicat că, deși multe acuzații pot fi dovedite în instanță, anchetele sunt adesea dificile din cauza naturii probelor disponibile.
„Pot fi cu adevărat probate, pentru că principalele probe sau, de asemenea, singurele probe directe pe care te poți baza sunt cele care rezultă din mărturia victimelor”, afirmă Trușcă.
În plus, obținerea unor declarații complete este cu atât mai complicată atunci când victimele sunt copii foarte mici.
„Imaginați-vă ce dificil este să obții o astfel de mărturie când vorbim despre un copil de 4,5,6 ani, care, din cauza nivelului de dezvoltare, nu poate furniza toate informațiile pe care le-am dori”, spune Trușcă.
Dosare vechi, soluționate după ani de zile
Cu toate obstacolele întâlnite în anchete, procurorul susține că echipele specializate au reușit să documenteze numeroase cazuri grave, inclusiv situații în care faptele au fost dezvăluite la mult timp după comitere.
La finalul intervenției sale, Marian Trușcă a arătat că, împreună cu colegii săi din cadrul Parchetului Capitalei, a contribuit la instrumentarea unor dosare complexe care au vizat fapte grave petrecute cu ani înainte de momentul în care victimele au decis să vorbească.
Potrivit acestuia, specializarea procurorilor și a polițiștilor a făcut posibilă documentarea acestor cazuri și susținerea lor în fața instanțelor de judecată.
Sursă: stiripesurse.ro
