Florin Niţă a decis joi să spună „adio” gazonului. Retragerea acestuia nu marchează doar finalul unui capitol pentru un sportiv excepţional, ci este un prilej de a privi în urmă la o carieră clădită pe disciplină, respect şi o iubire nemărginită pentru fotbal, notează FRF pe site-ul oficial, potrivit news.ro.
Povestea lui Florin Niţă nu a fost niciodată doar despre parade spectaculoase sau despre cum a reuşit să închidă poarta, a fost, în special, o poveste despre refuzul de a renunţa în faţa greutăţilor şi despre o ascensiune construită cu multă muncă încă din perioada junioratului.
Florin Niţă, 39 de ani în iulie, a debutat la prima reprezentativă în noiembrie 2017 şi a adunat 31 de selecţii în tricoul României.
Scrisoarea lui Florin Niţă la capătul carierei de fotbalist:
Fotbalul mi-a dat totul. Şi, la rândul meu, i-am dat şi eu tot ce am avut mai bun.
Îi sunt recunoscător acestui sport pentru omul care m-a făcut. Pentru caracterul pe care mi l-a format, pentru toate momentele frumoase pe care le-am trăit, dar şi pentru cele grele, pentru zilele în care am căzut şi a trebuit să mă ridic singur. Fotbalul m-a învăţat să lupt, să nu renunţ şi să merg mai departe chiar şi atunci când părea imposibil.
Am trăit atât de multe lucruri pe care nu le voi uita niciodată… debutul, emoţia primelor minute pe teren, la Chiajna, apoi în marile meciuri ale FCSB-ului, anii şi amintirile strânse în Cehia, la Sparta Praga sau Pardubice, perioada din Turcia, la Gaziantep, şi cea din Arabia Saudită, la Damac. Fiecare vestiar, fiecare stadion, fiecare coleg şi fiecare meci au lăsat ceva în sufletul meu.
Dar echipa naţională va avea mereu un loc special în inima mea. Să joci pentru România e ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. E o mândrie pe care o simţi în tot corpul atunci când auzi imnul şi vezi oamenii din tribune şi îi simţi pe cei de acasă trăind alături de tine fiecare fază. Să îţi reprezinţi ţara, să lupţi pentru ea şi să simţi că poţi bucura milioane de oameni… nu există sentiment mai puternic decât ăsta.
Când am început fotbalul, eram doar un copil care iubea mingea şi jocul. Atât. Nu mă gândeam la faimă, la bani sau la carieră. Mă bucuram pur şi simplu că pot alerga după minge până seara. Apoi au venit visele, ambiţia, dorinţa de a ajunge cât mai sus. Şi am avut norocul să trăiesc o viaţă întreagă în mijlocul acestei nebunii frumoase numite fotbal, cu victorii care m-au făcut să plâng de fericire şi cu momente grele care m-au făcut mai puternic.
Le mulţumesc tuturor suporterilor care mi-au fost alături în această călătorie. Celor care m-au susţinut la echipele de club şi, mai ales, fanilor echipei naţionale a României. Au fost momente în care aplauzele voastre mi-au dat putere să merg mai departe când simţeam că nu mai pot.
Le mulţumesc colegilor, antrenorilor şi tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit în drumul ăsta. Şi vă mulţumesc vouă, dragi suporteri, pentru că m-aţi făcut să simt, în toţi anii ăştia, că nu sunt singur.
Fotbalului îi mulţumesc pentru că m-a definit ca om. Astăzi se încheie drumul meu ca jucător, dar niciodată nu mă voi despărţi de acest fenomen. Fotbalul va rămâne mereu parte din mine şi din viaţa mea.
Nu e un rămas-bun. E doar începutul unui alt capitol. Poate ca antrenor, poate ca om de conducere, dar sigur voi rămâne un om care va iubi fotbalul până în ultima zi. Dacă astăzi sunt un om care poate merge cu capul sus, o datorez fotbalului, dar şi familiei mele, care mi-a fost alături în fiecare clipă, nu 100%, ci mai mult decât atât. În spatele fiecărui meci, fiecărei victorii şi fiecărui moment greu au fost ei, cei care m-au susţinut necondiţionat, care au crezut în mine şi m-au ridicat de fiecare dată când mi-a fost greu. Pentru asta, le voi fi recunoscător toată viaţa.
Pentru tot ce am trăit împreună, mă înclin în faţa voastră cu respect, recunoştinţă şi multă emoţie.
Al vostru Florin Niţă.
Sursă: stiripesurse.ro
