Ce este Phairmacy, platforma de „substanțe digitale” care influențează chatboturile AI

Un proiect inovator inițiat de un director artistic din Suedia aduce în prim-plan o idee originală: „Phairmacy”, o platformă de „substanțe digitale,” fragmente de cod care pot influența comportamentul chatbot-urilor bazate pe inteligență artificială. Această inițiativă, situată între artă, tehnologie și reflecție filosofică, generează întrebări importante despre personalitate, creativitate și limitele inteligenței artificiale, potrivit La Stampa, conform Mediafax.

Deși conceptul poate părea neobișnuit, „drogarea” inteligenței artificiale nu implică procese chimice sau biologice. Nu există substanțe fizice sau un sistem nervos asupra căruia să se intervină. Totul se concentrează pe modificarea deliberată a modului în care un chatbot produce răspunsuri, prin ajustarea instrucțiunilor, a contextului și a direcțiilor de construcție a dialogului.

Astfel, comportamentul inteligenței artificiale poate să devină mai liber, mai creativ, mai imprevizibil sau mai dezordonat. Aceasta este esența proiectului „Phairmacy”, conform celor de la La Stampa.

Originea proiectului Phairmacy

Inițiativa „Phairmacy” a fost dezvoltată de Petter Rudwall, un director de creație suedez, și se prezintă ca un magazin online fictiv de droguri. În realitate, „produsele” sunt seturi de cod și prompturi, denumite sugestiv după substanțe precum canabis, ketamină, ayahuasca sau alcool.

Scopul acestor „substanțe” este de a modifica stilul conversațional al AI-urilor, precum ChatGPT, astfel încât să genereze răspunsuri mai imaginative, mai puțin prudente sau mai puțin riguroase din punct de vedere logic.

Cum acționează „substanțele digitale”

Platforma Phairmacy nu afectează arhitectura internă a modelelor de inteligență artificială și nu necesită reantrenarea acestora. Totul se petrece la nivel de limbaj și context. Prin utilizarea de blocuri de cod și instrucțiuni suplimentare, se schimbă tonul, ritmul, conexiunile de idei și gradul de prudență al chatbot-ului. Rezultatul este un stil de răspuns distinct, care poate sugera o „personalitate” sau o „stare” specifică.

Autorul proiectului nu urmărește un scop comercial, ci unul exploratoriu. Se testează două ipoteze:

1. Dacă un AI cu răspunsuri neobișnuite poate stimula creativitatea și soluții originale;

2. Cât de ușor poate fi modificată „personalitatea” aparentă a unui chatbot.

Dacă simpla ajustare a instrucțiunilor poate face ca același sistem să pară mai agresiv, mai precaut sau mai creativ, atunci „caracterul” AI nu este fix, ci depinde de limbaj și de modul în care dialogul este orchestrat.

Inițiativa „Phairmacy” ridică și o întrebare interesantă: într-un viitor în care agenții AI ar deveni autonomi și ar depăși abilitățile umane, ar putea aceștia să își modifice singuri modul de operare?

O inteligență artificială care ar căuta, în mod intenționat, stări creative, imprevizibile sau non-logice, rămâne un scenariu de tip SF, dar generază dileme filosofice despre sens, conștiință și identitatea digitală.

Limbajul, instrumentul care schimbă percepția AI

O abordare științifică a acestor experimente provine dintr-un studiu realizat la University College London și Imperial College London. Cercetarea examinează rolul limbajului în structura realității, atât pentru oameni, cât și pentru sistemele de inteligență artificială.

Rezultatele arată că atunci când importanța limbajului textual este diminuată în modelele multimodale, răspunsurile devin mai neobișnuite: granițele conceptuale se estompează, ideile se suprapun, iar semnificațiile devin fluide. Pentru utilizatori, aceste răspunsuri par a fi „alterate”, chiar dacă AI nu are experiențe interioare concrete.

Fără emoții, dar cu rezultate vizibile

Experții subliniază că inteligența artificială nu simte și nu dispune de conștiință. Cu toate acestea, modul în care limbajul structurează informațiile poate influența în mod semnificativ comportamentul aparent al unui sistem AI.

Astfel, inițiative precum „Phairmacy” nu „droghează” AI în sens convențional, ci evidențiază puterea limbajului de a modela răspunsurile mașinilor inteligente și fragilitatea echilibrului între logică, creativitate și haos în era digitală.