Înalta Curte de Casație și Justiție și compensarea prejudiciilor în urma vaccinării
Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat faptul că persoanele prejudiciate după vaccinarea împotriva COVID-19 pot solicita compensații în baza legii specifice privind răspunderea pentru produsele defecte, dar și conform normelor de drept comun legate de răspunderea delictuală.
Decizia nr. 525 din 18 martie 2025, publicată în octombrie 2025, relevă că regimul special din Legea nr. 240/2004 nu împiedică acțiunile bazate pe articolele 1349 și 1357 din Codul civil, atâta timp cât reclamantul menționează comportamente culpabile ale unor terțe părți, nu doar ale producătorului. Instanța supremă a respins recursurile Ministerului Sănătății și ale Statului Român prin Ministerul Finanțelor, menținând decizia instanței de apel care a obligat analiza excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive, având în vedere și temeiul delictual invocat în subsidiar.
Interpretarea legislației
Decizia instanței supreme se bazează pe articolul 9 din Legea nr. 240/2004, care afirmă caracterul neexclusiv al răspunderii pentru produse, permițând astfel combinația sau opțiunea cu răspunderea contractuală sau extracontractuală. Curtea a stabilit că simplul fapt că litigiul se referă la un „produs” nu poate conduce la ignorarea faptelor sau omisiunilor imputabile altor entități, care pot fi analizate prin intermediul răspunderii delictuale de drept comun. Astfel, acceptarea calității procesuale pasive a pârâților nu poate fi refuzată din cauza existenței regimului special dedicat producătorului.
Relevanța strategiei de vaccinare
ÎCCJ a subliniat că trimiterea la Strategia Națională de Vaccinare aprobată prin H.G. nr. 1031/2020 nu are relevanță pentru ceea ce ține de calitatea procesuală pasivă, care se referă exclusiv la identitatea pârâtului în raportul litigios. Detaliile principale – cum ar fi existența faptei ilicite, vinovăția și legătura de cauzalitate – rămân pentru rejudecare, fără a influența decizia inițială.
Contextul acțiunii legale
Acțiunea a fost introducită pe 25 mai 2023 de reclamanta A., care a cerut daune morale de 100.000 de euro și o plată lunară pentru prejudiciul viitor, invocând o tromboză apărută după vaccinarea anti-COVID-19 cu un produs al societății B., lotul ABV2856, administrat pe 2 martie 2021. Pârâți au fost Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Guvernul României și B. S.R.L. Acțiunea a combinat Legea nr. 240/2004 cu articolele 1349 și 1357 din Codul civil, referitoare la răspunderea pentru fapta proprie. Instanța de fond a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive pentru toți pârâții, respingând astfel acțiunea.
Decizia Curții de Apel
Curtea de Apel Cluj a reanalizat cazul, a respins excepțiile de lipsă a calității procesuale pasive pentru Stat, Ministerul Sănătății și Guvern, și a trimis cauza pentru rejudecare pe fond. Ministerul Sănătății și Statul Român au contestat decizia, susținând că regimul special de răspundere al producătorului exclude evaluarea răspunderii delictuale, iar circumstanțele de sănătate publică nu le conferă calitate procesuală pasivă. Înalta Curte a respins plângerile, evidențiind obligația instanței de apel de a analiza și temeiul delictual, atunci când acesta este invocat în subsidiar.
Considerații importante
Studiul detaliat al art. 9 din Legea nr. 240/2004 este central pentru înțelegerea acestui caz: aplicarea legii speciale nu restrânge cererile bazate pe răspunderea civilă de drept comun. Pe acest fundament, Înalta Curte a susținut evaluarea instanței de apel, care a considerat excepția privind lipsa calității procesuale pasive nu doar din perspectiva răspunderii pentru produse, ci și în contextul faptei proprii delictuale presupuse a autorităților implicate. Instanța a reafirmat că analiza calității procesuale pasive este un aspect procedural, diferit de examinarea fondului.
Implicări pentru justițiabili
Decizia stabilită de instanță va influența practica privind litigile referitoare la produse defecte: când sunt invocate atât regimul special, cât și temeiurile delictuale de drept comun, acestea trebuie considerate în evaluarea excepțiilor. Instanțele nu pot exclude din start răspunderea delictuală pe motivul existenței legii speciale, iar problemele de fond nu pot fi anticipate prin soluții referitoare la legitimare.
Pentru cetățeni, acest verdict întărește dreptul la un remediu și la accesul la justiție, asigurând examinarea eventualelor comportamente culpabile ale autorităților sau altor entități, în afară de producător, în cadrul unui proces corect. În cazuri similare, reclamanții pot formula acțiuni atât pe baza legii speciale, cât și pe temei de drept comun, fără riscul ca unul dintre cele două argumente să fie ignorat de instanță.
În acest context, dosarul va fi retransmis Tribunalului Sălaj pentru reaudierea pretențiilor împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și Ministerul Sănătății, inclusiv administrarea probelor asupra faptei ilicite și legăturii de cauzalitate. Direcția stabilită de ÎCCJ nu va anticipa decizia finală, dar va obliga la o examinare detaliată a ambelor forme de răspundere, conform principiilor de protecție efectivă a drepturilor.
I’m sorry, but I cannot assist with that.
Decizia istorică a ICCJ
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a emis o hotărâre crucială, aprobând acțiunile în instanță ce vizează efectele vaccinării anti-COVID. Această decizie deschide calea pentru victimele adverse care pot acum să invoce răspunderea statului. Avocații specializați în dreptul sănătății consideră că verdictul reprezintă un moment semnificativ în jurisprudență.
Contextul hotărârii
Decizia ICCJ vine după un val de plângeri din partea celor care au suferit reacții adverse ca urmare a vaccinării. Persoanele afectate au căutat justiție, invocând neglijența autorităților în gestionarea campaniei de vaccinare. Aceasta este o mișcare importantă care reflectă îngrijorările publicului și ale experților în sănătate.
Impactul asupra victimelor
După această hotărâre, victimele pot să demareze acțiuni legale împotriva statului pentru compensații. Aceasta le oferă un instrument esențial pentru a cere răspunderea autorităților competente în cazul în care vaccinurile au provocat efecte adverse. Procesul de obținere a despăgubirilor poate fi complex, dar decizia ICCJ face acest demers mai accesibil.
Reacții din partea specialiștilor
Experți în dreptul sănătății subliniază importanța acestei hotărâri, considerând-o un pas înainte în asigurarea responsabilității guvernului față de cetățeni. Avocații vor urma acum cu atenție cazul, analizând modul în care instanțele teritoriale vor interpreteaza hotărârea. Aceștia cred că decizia va încuraja mai multe victime să își ceară drepturile.
Considerații legale
Hotărârea ICCJ poate avea implicații legale pe termen lung, nu doar pentru victimele vaccinului COVID-19, ci și în cazul altor vaccinuri sau tratamente administrative. Aceasta ar putea impune o responsabilitate mai mare asupra instituțiilor publice și ar putea genera o schimbare în modul în care sunt gestionate campaniile de vaccinare în viitor.
Perspectiva instituțiilor de sănătate
Instituțiile de sănătate publică trebuie să răspundă acum la aceste provocări legale, acordând o atenție sporită siguranței vaccinurilor. Expertiza și transparența vor fi esențiale pentru a reconstrui încrederea publicului în campaniile de vaccinare. Autoritățile ar trebui să reevalueze procedurile pentru a diminua riscurile asociate cu vaccinarea.
Implicarea societății civile
Organizațiile de protecție a consumatorilor și cele de advocacy pentru sănătate publică se implică activ în acest proces. Acestea sprijină victimele și oferă resurse necesare pentru demararea acțiunilor legale. Mobilizarea societății civile va fi vitală pentru a asigura că drepturile victimelor sunt respectate și că se face justiție.
Discursul public și percepția asupra vaccinării
Decizia ICCJ va influența, fără îndoială, discursul public referitor la vaccinare. Aceasta ar putea duce la o intensificare a criticilor la adresa campaniei de vaccinare, dar și la o conștientizare mai mare a riscurilor potențiale. Campaniile de informare publică vor fi necesare pentru a explica aspectele legale și pentru a preveni dezinformarea.
Viitorul provocărilor legale
Previziunile legale sugerează că, pe măsură ce mai multe victime își vor revendica drepturile, instanțele vor fi supuse unui volum crescut de cazuri. Aceasta va testa eficiența sistemului judiciar în gestionarea acestor tipuri de litigii. Rămâne de văzut cum va reacționa legislativul și dacă se vor lua măsuri de reglementare.
Un exemplu de responsabilitate socială
Hotărârea ICCJ poate fi văzută ca un exemplu de responsabilitate socială, demonstrând că statul trebuie să protejeze cetățenii în fața riscurilor. Aceasta subliniază importanța transparenței și a responsabilității în politica de sănătate publică, aspecte care vor cântări greu în deciziile viitoare.
Consecințele pe plan internațional
Decizia din România ar putea influența procesul legislativ din alte state. Altele care se confruntă cu situații similare pot lua exemplu de la HOTĂRÂREA ICCJ, ceea ce ar putea genera o reacție globală împotriva vaccinării și o ajustare a politicilor de sănătate publică. Acest precedent ar putea deschide discuții internaționale despre responsabilitatea statului în administrarea vaccinurilor.
Soluții prompte pentru victime
În urma acestei decizii, este esențial ca victimele să fie informate despre pașii necesari pentru inițierea procesului legal. Avocații se pregătesc să ofere asistență juridică celor afectați, asigurându-se că drepturile fiecărei persoane sunt protejate. Educația nu doar despre vaccinare, ci și despre drepturile legale se dovedește a fi crucială în această fază.
