De ce fug asiaticii din țările lor și vin să lucreze în România: Ce salarii au, de fapt, acasă

România, o destinație atractivă pentru muncitori străini

România a devenit, în ultimii ani, o opțiune din ce în ce mai căutată pentru lucrători din Asia și Africa, care vin aici cu visul unui trai mai bun. În orașele mari și în regiunile industriale, îi vedem zilnic angajați în fabrici, restaurante, pe șantiere sau livrând mâncare.

Puțini cunosc însă povestea reală din spatele zâmbetelor lor, drumul complex și plin de provocări până în România, precum și sacrificiile făcute pentru familiile lăsate în urmă.

Salarii diferite: de la 100 de dolari la 700 de euro

Pentru numeroși muncitori străini, sosirea în România a marcat o schimbare radicală. În țările lor de origine – precum Nepal, Sri Lanka, India, Vietnam, Etiopia sau Sudan – salariile sunt rareori mai mari de 100 de dolari pe lună. În schimb, în România, veniturile lor pot ajunge la 600–700 de euro, uneori chiar mai mult, în funcție de domeniul de activitate în care activează.

Peste 85% dintre acești muncitori sunt bărbați, ce lucrează predominant în construcții, industrie sau servicii. Banii pe care îi trimit acasă oferă familiilor acestora o șansă veritabilă la o viață mai bună.

Povestea lui Isuru Laksan din Sri Lanka

Printre acești muncitori se numără și Isuru Laksan, cunoscut colegilor sub numele de Lake. Originar din Sri Lanka, El a câștigat, acasă, echivalentul a 800 de lei pe lună. Acum, lucrează într-o fabrică de volane din Oradea, având un salariu de 4.500 de lei.
„La mine acasă câștigam 800 de lei lunar. În Oradea, venitul meu este de 4.500 de lei. Sunt extrem de fericit aici”, declară Lake.

România reprezintă pentru el mai mult decât un loc de muncă; este locul unde a fondat o familie. Recent, a devenit tatăl unei fetițe, Alex.
„Copilul meu este român. Îi vom face botezul aici, la biserică.”

Lake și soția sa se bucură de una dintre cele mai împlinite perioade ale vieții lor. Băiețelul lor, Alex, a avut recent o lună, iar părinții au hotărât să-l boteze ortodox, abandonând credința budistă.
„Este primul nostru copil. Sunt incredibil de fericit. Noaptea este dificil, nu dormim, dar vreau să știi că sunt foarte fericit aici. Copilul meu este român. Îl vom boteza la biserică. Mergem la biserică în fiecare duminică”, povestește Lake.

Povești ca a lui Lake subliniază că România nu oferă doar locuri de muncă, ci și ocazia pentru o viață nouă.

Provocările femeilor asiatice emigrate

Nu toți imigranții beneficiază de aceeași fericire. Pentru multe femei venite din Asia, despărțirea de familie reprezintă cea mai dureroasă parte a experienței. Unele dintre ele lucrează ca menajere, bone sau maseuze, iar gândurile asupra copiilor lăsați acasă le însoțesc zi de zi.

„Viața mea este dedicată lor, dar sunt foarte departe. Altfel nu pot face față. Mă sacrific pentru viitorul lor: toți sunt la școală, iar eu trebuie să câștig mai mult ca să îi pot menține pe drumurile studiilor”, afirmă Natchelle Lula, o maseuză din Filipine care activează în România.

Aceste femei transferă aproape toate veniturile câștigate familiilor din țările lor, sperând într-o zi să se întoarcă acasă și să-și reîntâlnească copiii.

Familii mixte și viața în România

Tot mai mulți imigranți decid să se stabilească definitiv în România, fiind deja părinți de copii născuți aici. Vini Dang, un vietnamez care conduce un restaurant, afirmă că familia sa este complet integrată în societatea românească. „Am copiii și familia aici, în România. Mai ales copiii sunt români”, mărturisește el.

Asemenea familii mixte formează o nouă generație, care îmbină tradițiile din două culturi diferite. România devine nu doar un loc de muncă, ci și un spațiu al interacțiunii culturale și al noilor începuturi.

România, un refugiu pentru mii de oameni

Poveștile imigranților din România reflectă curajul, adaptarea și dorința profundă de a trăi mai bine. Mulți au ajuns aici cu o valiză, câteva haine și fotografii ale celor dragi. În timp, au reușit să își construiască un rost, o casă și, pentru unii, o familie.

România a evoluat treptat într-un simbol al speranței – un loc unde persoane venite de la mii de kilometri distanță pot afirma, din toată inima, că și-au găsit o nouă casă.