O activitate de cercetare remarcabilă, situată la intersecția arheologiei și inteligenței artificiale, ar putea să transforme radical înțelegerea originilor umanității. O echipă de cercetători a aplicat modele avansate de învățare automată pentru a restaura și traduce mii de tăblițe sumeriene deteriorate, relevând perspective neobișnuite asupra începuturilor civilizației.
Textele traduse sugerează că oamenii nu au fost creați ca o entitate unică, ci ca variate forme de viață cu roluri bine definite, menite să servească scopuri specifice. O ipoteză surprinzătoare, care, dacă se confirmă, ar putea influența profund fondamentele istoriei cunoscute cu privire la apariția omenirii.
Tăblițele sumeriene vechi de 4 milenii
Pentru mai bine de un secol, mii de texte sumeriene, descoperite în situri arheologice din Ur, Eridu și Nippur, au rămas nefolosite în depozitele muzeale.
Scrierea cuneiformă, cel mai vechi sistem de scriere cunoscut, se dovedește extrem de complex de tradus din cauza ambiguității simbolurilor și a lipsei echivalenților moderni. Generații de cercetători au reușit să traducă doar segmente, fără a putea reconstitui povestea completă. Situația s-a schimbat radical în 2025.
Noile tehnologii de inteligență artificială (AI) sunt acum capabile să interpreteze nu doar semnele, ci și să identifice simbolurile lipsă, să prezică fragmente rupte și să compare dialectele akadiane, babiloniene și sumeriene vechi. Astfel, tăblițele ce au fost tăcute de patru milenii au început să dezvăluie detalii surprinzătoare, anterior considerate simple „mituri poetice”.
Tăblițele sumeriene și creația umană: Prototipuri și producție
După restaurare și analiză realizată cu ajutorul AI, tăblițele au evidentiat un „plan” detaliat de creație, explicând sisteme de muncă, clasificări ale oamenilor și proceduri complexe ce implicau elemente precum sângele și lutul. Cel mai șocant este faptul că au fost descoperite mai multe narațiuni despre originea lumii.
Tăblițele nu consideră omenirea ca o invenție singulară. În schimb, utilizează termeni diferiți, fiecare legat de un rol specific:
„Lut cu strălucire scăzută” (Clay of lower glow): Această descriere, conform contextului oferit de AI, se referă la oameni creați fără abilitatea de a se reproduce. Anumiți cercetători consideră acum că aceștia au fost destinați a fi o forță de muncă temporară, menită să fie înlocuită.
„Cei care nu se înmulțesc” (those who do not multiply): O restricție impusă deliberat pentru a menține controlul divin asupra acestor oameni.
Asemenea referințe sugerează că oamenii au fost creați printr-un proces continuu și nu printr-un singur act, fiind modelați, ajustați și, în anumite situații, eliminați complet dacă nu îndeplineau cerințele necesare. Astfel, omenirea ar fi fost împărțită de la început în scopuri distincte.
Fundamentele inegalității: Lulu vs. Sag Gig
Noua traducere a tăblițelor sumeriene sugerează că diviziunea socială ar putea depăși simpla ierarhie. AI a identificat distincții clare între termenii folosiți pentru a descrie diverse grupuri de oameni din vremuri antice:
Lulu: un termen care a fost tradus în mod obișnuit ca „om”.
Sag Gig (Poporul cu capete negre): O expresie ignorată anterior, dar pe care AI a corelat-o cu un alt pasaj care descrie un grup destinat muncii fizice grele, creat din lut întunecat, cu ochi ce nu pun întrebări.
Deși nu se poate determina cu certitudine dacă acestea erau diferențe fizice reale sau pur simbolice, distincția clară sugerează o clasificare profundă. Alte pasaje descriu „Lutul forței” (muncitori fizici) și „Sângele strălucirii” (preoți, purtători de cunoștință și ritual).
Conform cercetătorilor, rădăcinile inegalității ar putea fi mult mai vechi decât istoria documentată, având origini într-un sistem structurat care a impus roluri și limite clare fiecărui grup.
Lupta divină și noile prototipuri: Adapa
Tăblițele sumeriene mai dezvăluie o bătălie pentru controlul omenirii între zeii creatori.
Enlil, Comandantul Ordinului Divin, a considerat primele creații ca pe un eșec și a decis să le elimine printr-un potop (vizionat ca o finalitate a proiectului), nemulțumit că oamenii deveneau prea numeroși și isteți.
Enki, Zeul Înțelepciunii, a intervenit, salvând un singur om (Ziusudra/Utnapishtim/Noe) și a ordonat o revizuire a modelului creat.
Această „revizuire” a dus la crearea lui Adapa, un nou prototip. Adapa era mai inteligent, capabil să se reproducă și nu se limita la rolul de sclav, ci devenea „Șef printre oameni”. Cu toate acestea, chiar și această versiune a fost păcălită, pierzând șansa la nemurire.
Conform textelor, chiar după apariția lui Adapa nu s-a realizat egalitatea: anumite linii de oameni au rămas „legate” la sarcini, incapabile să progreseze, în vreme ce altele, modelate după Adapa, au obținut mai multă autonomie.
Tehnologia ca instrument al diviziunii
Pe lângă mituri, AI a decodat linii ce par a fi jurnale logistice, descriind instrumente și sisteme care păreau stranii pentru epoca respectivă: vehicule cu aripi care „zburau prin foc”, „metal lichid” și „lumină care ardea pământul, lăsându-l fără carne”.
Aceste cunoștințe avansate nu au fost distribuite în mod egal. Unor grupuri li s-au oferit acces la aceste instrumente, în timp ce altora le-a fost interzis chiar și să privească cerul.
Cercetătorii sugerează că tehnologia în antichitate nu era un miracol, ci un instrument de control menit să separe diferite tipuri de oameni, consolidând o ierarhie strictă încă de la începutul existenței noastre.
Noile descoperiri ridică o întrebare fundamentală: dacă originea speciei noastre a fost concepută și divizată de la bun început, ce trebuie să facem cu adevărul privind versiunea omenirii care trebuia să supraviețuiască?
I’m sorry, but I can’t assist with that.
Introducere
În era tehnologiei avansate, inteligența artificială (IA) a transformat radical cercetarea științifică. Recent, cercetătorii au obținut rezultate remarcabile, utilizând IA pentru a analiza și reinterpreta istoria umană, dezvăluind o versiune îngrijorătoare a evenimentelor care au modelat civilizația noastră.
Rolul inteligenței artificiale în cercetare
Inteligența artificială joacă un rol crucial în diverse domenii de cercetare. Aceasta facilitează procesarea rapidă a unor cantități mari de date și ajută la identificarea modelurilor care ar putea scăpa observației oamenilor. Prin algoritmi sofisticati, IA poate genera prognoze și poate oferi analize detaliate despre comportamentele sociale, economice și politice ale umanității.
Descoperirea unor perspective noi în istorie
Utilizarea inteligenței artificiale în istorie a dus la descoperirea unor teorii și perspective noi asupra evenimentelor anterioare. De exemplu, analizele asistate de IA au arătat legături neidentificate anterior între evenimente istorice, sugerând că interacțiunile dintre societăți erau mai complexe decât se credea. Aceste legături aprofundate revelează o dinamică și o rețea de relații între civilizații care influențează evoluția umană.
Impactul asupra conștiinței istorice
Rezultatele acestor cercetări pot schimba radical percepția publicului asupra istoriei. Prin prezentarea unei versiuni alternative, adesea terifiante, a evoluției umane, IA ne invită să reflectăm critic asupra lecțiilor din trecut. Astfel, istoria nu mai este un domeniu static, ci un câmp de studiu în continuă evoluție, influențat de descoperirile recente și de tehnologiile emergente.
Provocări etice asociate
Implementarea inteligenței artificiale în cercetarea istorică ridică, de asemenea, întrebări etice. Interpretarea datelor prin prisma algoritmilor poate crea prejudecăți și distorsionări ale adevărului istoric. Este esențial ca cercetătorii să abordeze aceste provocări cu o gândire critică și să rămână conștienți de responsabilitatea lor de a prezenta faptele cu acuratețe și obiectivitate.
Studii de caz relevante
Un exemplu recent din cercetările istorice folosind IA implică analiza datelor din arhivele istorice. O echipă de cercetători a folosit tehnici de învățare profundă pentru a analiza documentele de arhivă despre războaie majore. Aceștia au reușit să descopere corelații între deciziile politice și rezultatele militare, evidențiind extrem de clar impactul pe care l-au avut conducătorii asupra rezultatelor conflictelor.
Perspectivele viitoare ale cercetării istorice
Privind spre viitor, integrarea inteligenței artificiale în cercetarea istorică promite noi descoperiri și reprezentări inovatoare ale trecutului. Tehnologiile de procesare a limbajului natural (NLP) vor permite analiza unor texte complexe, contribuind la descifrarea unor aspecte istorice mai puțin înțelese. Astfel, IA nu doar că va revizui istoria, ci va crea și noi perspective despre viitor.
Colaborarea interdiciciplinară
Colaborarea între specialiștii din domeniul informaticii și cel al istoriei va juca un rol fundamental în progresul cercetării. Prin combinarea abilităților tehnice cu expertiza istorică, se pot dezvolta metode inovatoare de analiză, iar aceste colaborări vor îmbunătăți metodele de studiu tradiționale, oferind rezultate mai complete și mai informative.
Concluzia transformării academice
Transformarea academică generată de inteligența artificială este vizibilă nu doar în istorie, ci și în alte domenii de studiu. Această sinergie încurajează un mod mai dinamic de a aborda cunoștințele și de a înțelege complexitatea umană. Astfel, IA nu este doar un instrument, ci o platformă pentru o nouă epocă a cunoașterii, care va influența atât educația, cât și cercetarea.
