Descoperirile cercetătorilor de la MIT
O echipă de cercetători de la MIT a realizat o descoperire importantă despre specializarea anumitor regiuni ale cortexului vizual în procesarea diferitelor tipuri de obiecte. Cercetătorii au constatat că acestea sunt capabile să distinga între obiectele solide, cum ar fi pietrele, și materialele fluide sau granulare, precum apa, nisipul sau mierea.
Studiul publicat în Current Biology
Cercetarea, publicată în revista Current Biology, a evidențiat două regiuni esențiale ale creierului implicate în această distincție: zona lateral occipitală complexă (LOC) și rețeaua frontoparietală (FPN). Aceste regiuni reacționează atât la obiecte rigide, cât și la fluide, dar fiecare include subregiuni specializate pentru a procesa un tip specific de material.
Interacțiunea între creier și obiecte
Nancy Kanwisher, profesor la MIT și coordonatoarea studiului, subliniază că „Creierul tratează diferit un obiect solid, care poate fi prins, față de un lichid sau o substanță fluidă, care necesită un instrument pentru a fi manipulat.” Această observație sugerează o complexitate mare în modul în care creierul interpretează și reacționează la diferitele tipuri de materiale întâlnite în viața de zi cu zi.
Tehnici utilizate în studiu
Cercetătorii au aplicat imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a urmări activitatea creierului participanților în timp ce aceștia vizionau materiale video cu obiecte solide – cum ar fi mingi care ricoșează – și cu fluide care curg. Aceasta metodă le-a permis să observe activitatea cerebrală și răspunsurile neuronale în timp real.
Implicațiile cercetării
Această cercetare aduce noi perspective în înțelegerea modului în care creierul planifică interacțiunile fizice cu mediul înconjurător. În plus, identificarea acestor regiuni specializate deschide noi direcții pentru studii viitoare în domeniul percepției materiale și al interacțiunilor viscerale ale oamenilor cu diverse substanțe.
Concluzii asupra percepției materiale
Prin acest studiu, cercetătorii de la MIT contribuie la o mai bună înțelegere a funcționării neuronale în contextul percepției. Rezultatele sugerează că modul în care creierul procesează informațiile despre obiecte și fluide este esențial pentru adaptarea la mediul înconjurător și pentru organizarea acțiunilor motorii necesare. Această cercetare poate avea aplicații importante în domenii precum neuroștiința, psihologia și designul de interacțiune.
