Creșterile salariale acordate în ultimii ani unor categorii de bugetari din Ungaria au redus unele decalaje istorice, dar au creat altele noi. Un studiu realizat pe baza datelor oficiale arată că medicii, profesorii și alte categorii profesionale au evoluat foarte diferit, iar diferențele dintre salarii s-au adâncit semnificativ. Analiza apare într-un moment relevant și pentru România, care tocmai a adoptat o nouă lege a salarizării unitare, construită în jurul principiului echității și al unei grile comune pentru întreg sectorul public.
În Ungaria diferențele salariale din sectorul public au crescut enorm
Experiența Ungariei este urmărită cu interes inclusiv în contextul noii legi a salarizării adoptate în România. Dacă la Budapesta creșterile salariale au fost realizate în etape și au vizat punctual anumite categorii profesionale, noul sistem românesc încearcă să construiască o arhitectură unitară, bazată pe coeficienți de salarizare și pe un raport maxim de 1 la 8 între salariul cel mai mic și cel mai mare din sectorul public. Legea stabilește explicit ca obiective echitatea, coerența și transparența salarizării, precum și ierarhizarea funcțiilor în funcție de responsabilitate și complexitate, potrivit infostart.hu, citează Rador Radio Roomânia.
Ce arată studiul din Ungaria despre efectele unei reforme salariale pe termen lung
Experiența Ungariei oferă una dintre cele mai interesante radiografii ale efectelor pe care le poate avea o reformă salarială întinsă pe mai mulți ani în sectorul public. Analiza prezentată de presa maghiară arată că majorările succesive acordate unor categorii profesionale au schimbat semnificativ ierarhia veniturilor din sistemul bugetar.
Printre cei mai mari câștigători s-au numărat medicii, care au beneficiat de creșteri salariale consistente în ultimii ani, în contextul încercărilor autorităților de a reduce exodul personalului medical. Profesorii au recuperat la rândul lor o parte din decalajele istorice, în timp ce alte categorii, precum angajații din poliție, administrație sau anumite structuri ale statului, au înregistrat evoluții mai lente.
Rezultatul a fost o creștere generală a salariilor, dar și apariția unor noi diferențe între profesii. Studiul relevă că reformele salariale nu produc efecte uniforme, iar modul în care sunt distribuite majorările poate modifica semnificativ raporturile dintre diferitele categorii de angajați ai statului.
În esență, cazul Ungariei arată că o reformă salarială nu este evaluată doar prin prisma creșterii veniturilor, ci și prin modul în care reușește să păstreze un echilibru între profesii care au responsabilități și niveluri de pregătire diferite.
Noua lege a salarizării din România promite limitarea decalajelor dintre bugetari
În România, noua lege a salarizării pornește de la o filosofie diferită. Documentul urmărește construirea unui sistem unitar, bazat pe criterii comune de evaluare și pe o ierarhizare clară a funcțiilor din sectorul public.
Una dintre prevederile centrale este limitarea diferențelor salariale prin introducerea unui raport maxim între salariul minim și salariul maxim din sistemul bugetar. În forma prezentată de autorități, raportul este de 1 la 8, ceea ce înseamnă că cel mai mare salariu de bază nu poate depăși de opt ori cel mai mic salariu de bază din sistem.
Legea mai prevede evaluarea funcțiilor în funcție de complexitatea activității, nivelul de responsabilitate, condițiile de muncă și competențele necesare ocupării postului. Obiectivul declarat este reducerea discrepanțelor apărute în timp între diferite instituții și categorii profesionale, precum și crearea unui sistem mai transparent și mai predictibil.
În teorie, noul model încearcă să evite situațiile în care anumite categorii beneficiază de creșteri spectaculoase, în timp ce altele rămân mult în urmă, fenomen observat în mai multe state europene care au aplicat reforme salariale etapizate.
Marea provocare: cum pot fi evitate tensiunile dintre diferitele categorii profesionale
Experiența ungară sugerează că succesul unei reforme salariale nu depinde doar de sumele alocate, ci și de ritmul și distribuția creșterilor.
Atunci când anumite profesii primesc majorări substanțiale într-un interval scurt, iar altele avansează mult mai lent, pot apărea tensiuni și nemulțumiri chiar în interiorul sectorului public. În timp, aceste diferențe influențează atractivitatea profesiilor, mobilitatea personalului și capacitatea statului de a recruta și păstra specialiști.
Pentru România, provocarea va fi găsirea unui echilibru între nevoia de a recompensa domeniile în care există deficit de personal și obiectivul menținerii unei ierarhii salariale percepute ca fiind echitabile.
Din această perspectivă, cazul Ungariei funcționează mai degrabă ca un studiu de caz decât ca un model de urmat sau de evitat. El arată că reformele salariale produc efecte pe termen lung, iar adevăratul test nu este doar creșterea veniturilor, ci capacitatea sistemului de a menține un sentiment de echitate între diferitele categorii de angajați ai statului.
Sursă: stiripesurse.ro
